O înțelegere în patru căi pentru crearea super hub de gaz. Acesta este scopul misiunii lui Claudio Descalzi care tocmai s-a încheiat la Ierusalim. De asemenea, implicând Cipru - unde CEO-ul Eni a zburat deja în septembrie - și Egipt, bărbatul din vârful câinelui cu șase picioare vrea să implementeze un proiect care, pornind din estul Mediteranei, s-ar putea extinde la securitatea energetică continentală, în primul rând a ţărilor de pe malul nordic al Mediteranei.
Și sunt deja cei care pariază că, pe termen lung, acest nou scenariu ar putea lansa o provocare și giganților ruși, principalii furnizori de gaze ai Europei.
Privind harta acestei mări, Descalzi își imaginează desenând a hub capabil să primească gaz din diferite țări a zonei pentru a aduce apoi toată materia primă la Damietta, unde Eni controlează fabricile de lichefiere ale Uniunii Spaniole Fenosa.
Odată lichefiat, gazul putea ajunge cu vaporul în Italia, iar de acolo putea fi sortat în Europa.
Descoperirea câmpului Zohr
Proiectul lui Descalzi poate conta deja pe înțelegerea și bunele relații dintre Benjamin Netanyahu și Matteo Renzi evidențiate de cordialitatea întâlnirii lor de la sfârșitul lunii august la Florența.
Cu acea ocazie, cei doi lideri au vorbit despre cooperarea în sectorul energetic, lăsând însă deoparte problemele cu care se confruntă în ultimele zile Descalzi care a pus piciorul pe accelerator în ultimele luni.
După descoperirea recentă de către Eni a Mega depozit egiptean de Zohr – estimat la 850 de miliarde de metri cubi – câinele cu șase picioare anticipează de săptămâni bune succesele pe care crearea acestui hub le-ar putea garanta.
Egiptul, care va trebui să aștepte încă câțiva ani pentru a experimenta avantajele care decurg din această descoperire, pare deocamdată intenționat să exploateze gazul primit mai ales pentru a-și satisface nevoile interne în creștere.
Într-adevăr, în 2014, Cairo a trecut de la clubul țărilor exportatoare în cel al țărilor importatoare. O retrogradare greu de digerat, mai ales dacă se consideră că, pentru a se menține în viață, Egiptul a fost nevoit în ultimii ani să apeleze la statul evreiesc, căruia de zeci de ani a vândut cantități importante de gaz, inversând astfel traseul. a mult discutatului gazoduct pe care până în 2012 a adus gaze în Israel și Iordania.
Gazul egiptean dezumflă ambițiile Israelului
Pe lângă Egipt, există însă Israel care ar putea fi interesat să folosească hub-ul dorit de Descalzi pentru a exporta gazele naturale pe care le produce în zăcămintele Leviathan și Tamar. Totul datorită unei conducte de gaze submarine capabilă să ajungă la uzinele de lichefiere Damietta, înainte de a ajunge în Europa.
Procedând astfel, ar încerca să urmeze două rute de export: cea egipteană și cea turcească. În timp ce a doua este complicată de relațiile delicate cu Ankara, prima este facilitată de colaborarea din ce în ce mai strânsă – în special în ceea ce privește securitatea granițelor de-a lungul Fâșiei Gaza – cu Egiptul fostului general, acum președinte, Abdel Fattah Al-Sisi.
Potrivit unei scrisori de intenţie semnate anul trecut de Cairo şi Noble şi Delek – companiile aflate în fruntea consorţiului Leviathan şi Tamar – Egipt se aştepta să primească 68 de miliarde de metri cubi de gaz de la Israel în următorii 15 ani. Descoperirea lui Zohr ar putea stârni lucrurile.
Într-adevăr, acesta din urmă a revoluționat scenariul strategic și energetic al Israelului, țară care riscă acum să-și piardă cel mai sigur client, Cairo, și să fie nevoită să revizuiască în jos prețurile pe care era convins că le poate dicta în ultimii ani. Gândiți-vă doar la prăbușirea bursieră suferită de israelienii din Delek și de texanii din Noble Energy după vestea descoperirii câmpurilor egiptene.
Italia însetată de gaz
Și tot din acest motiv Netanyahu a precizat că va fi pregătit să ia personal terenul pentru a negocia atribuirea licențelor de export cu Eni. Dar în momentul de față situația este încă într-un impas, tot din cauza unei dezbateri aprinse în cadrul guvernului israelian tocmai pe aceste probleme.
Ministrul Energiei Yuval Steinitz a fost de fapt acuzat public de colegul său Aryeh Deri, șeful Departamentului Economie, de o adevărată dezamăgire în ceea ce privește inteligența economică. Potrivit lui Deri, de fapt, Israelul nu era total conștient de rezultatul pozitiv al cercetării de explorare egiptene referitoare la câmpul Zohr și, prin urmare, a fost prins nepregătit.
De aceea, deși Netanyahu și Descalzi „au convenit că, în lumina cererii tot mai mari de gaze naturale din regiune, este necesar să se exploreze noi posibilități de cooperare, inclusiv dezvoltarea comună sau transportul gazelor naturale către diferiți clienți”, a unei energii de alianță între Israel și Egipt pare dificilă în acest moment.
Sunt mulți pași de depășit, dar dacă va fi finalizat, Eni va exporta gaze din câmpurile israeliene și cipriote în Europa. Luând în considerare doar câmpurile descoperite în 2013, în bazinul Tamar sunt estimate 282 de miliarde de metri cubi (bcm), în timp ce 536 de miliarde de metri cubi în bazinul Leviatan.
Nemulțumită, Italia – care drenează aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de metan în fiecare an – se uită și la alte zăcăminte. Deja Descalzi nu exclude includerea Libiei în proiectul pentru acest hub, țară care are un mare potențial de dezvoltare pe baza recentelor descoperiri offshore.
Și de-a lungul cizmei sunt și cei care se uită la depozitele mai mici israeliene. Gândiți-vă doar la activitatea lui Edison care, pentru a câștiga cote semnificative din piața internă, ține cu ochiul câmpurile Karish și Tanin.
