„Progresivitatea trebuie reproiectată”, pentru că „acest sistem este un descurajant pentru muncă și productivitate”. Acest lucru a declarat Emanuele Orsini, vicepreședinte al Confindustria pentru credit, finanțe și impozitare, în cadrul unei audieri în fața comisiilor de finanțe ale Senatului și Camerei pe tema reforma Irpef.
Potrivit lui Orsini, „cu actualul impozit pe venitul persoanelor fizice, un angajat care încearcă să câștige un euro în plus ajunge să aibă câțiva cenți în buzunar sau, cel puțin, cu situația generală înrăutățită, pierzând bonusuri și deduceri. Pentru un angajat, rata marginală efectivă peste 28 de euro este de peste 31% (cota legală este de 27%). Între 35 și 45 de euro, retragerea efectivă ajunge la 61% (față de o cotă legală de 38%)”.
Ultimul procent depășește cu mult chiar și cea mai mare cotă legală (acea de 43%, care se aplică veniturilor de peste 75 de mii de euro). Evident, acest 61% nu reprezintă povara fiscală generală: adică nu înseamnă că cei care câștigă între 35 și 45 de mii de euro vor trebui să plătească 600 de euro la fiecare mie către organele fiscale: impactul este asupra venitului marginal, adică cea suplimentară, primită de exemplu ca urmare a orelor suplimentare sau a bonusurilor de performanță. Prin urmare, acest mecanism reprezintă un descurajant pentru creșterea orelor de lucru, deoarece reduce confortul economic.
Italianul Irpef „pare să fi ieșit din bisturiul doctorului Frankenstein: părți străine și inconsistente, ținute între ele doar prin firul ideal de impozitare a veniturilor personale – continuă Orsini – Există prea multe excepții de la Irpef. Regimurile de înlocuire trebuie evaluate unul câte unul iar cele pe care ne propunem să le menținem trebuie cel puțin coordonate cu regimul normal”.
Potrivit reprezentantului Confindustria, așadar, prioritatea este „regularizează tendința ratelor efective Irpef”, ușurând presiunea asupra veniturilor medii și eliminând descurajările de creștere a veniturilor, în special peste 28 de euro, prag dincolo de care modelul actual produce cele mai ample distorsiuni.
„Cea mai ușoară soluție, în opinia noastră – explică Orsini – este reproiectarea parametrilor taxei existente, menținând un sistem de rate și paranteze, dar reducând amploarea „săririlor” ratei (în special între a doua și a treia paranteză) și aplicarea deducerilor descrescătoare în mod mai liniar față de venit (începând de la 28 mii euro)”.
În sfârșit, pentru Confindustria, „măsurile fiscale care încurajează productivitatea și bunăstarea corporativă trebuie să fie protejate. În lumina acestor tendințe, ar trebui să fie clare motivele accentului pus, de-a lungul anilor, de Confindustria pe crearea unor mecanisme de stimulare fiscală și pentru angajați: precum reducerea impozitelor pe sporurile de performanță sau legislația fiscală a so. -numită bunăstare a companiei. Orice intervenție în reforma impozitului pe venitul persoanelor fizice nu poate ignora protejarea și consolidarea acestor măsuri”.
