Irak, Silvestri (Iai): „Fără război mondial, dar riscul de război în MO este în creștere”

„Un al treilea război mondial? Să nu exagerăm. Suntem încă departe de acest scenariu și nu este convenabil ca Iranul să meargă mai departe”. Comentând cu FIRSTonline tensiunea foarte mare care a explodat între SUA și Iran după raidul american pe aeroportul din Bagdad în care americanii, la ordinul lui Trump, l-a ucis pe generalul Suleimanieste profesorul Stefano Silvestri, fost președinte și acum consilier științific al Istituto Affari Internazionali (din 2001 până în 2013) precum şi consultant în politică externă în cadrul diferitelor guverne. „Întrebarea, dacă este ceva, este: riscăm un război în Orientul Mijlociu? Dupa parerea mea inca nu. Suntem într-o fază de tranziție și impasul ar putea dura mult timp”.

Profesore, în mass-media circulă ipoteza unui conflict mondial major după evenimentele de la Bagdad. De ce nu ești de acord cu această lectură?

„Nu cred că suntem încă în acel moment. Dacă Iranul, după cum cred, se concentrează pe Irak, Siria și, eventual, Liban, situația va continua să fie critică, dar gestionabilă. Probleme serioase ar apărea doar în cazul unor acțiuni mai semnificative ale Teheranului în Golf, precum blocarea navigației, dar Iranul ar avea cel mai mult de pierdut”.

Perché?

„Pentru că este clar că până acum Iranul depinde de exporturile de petrol și nu plătește pentru ca acesta să declanșeze un război naval și aerian pe principala rută comercială, care este Golful. Mai mult, s-ar expune la răspunsuri potențial devastatoare din partea SUA, Arabia Saudită și Israel. Statele Unite nu au intenția de a invada Iranul, dar ar putea bombarda, da”.

De ce a făcut președintele american Donald Trump această mișcare?

„Apăruse o situație similară cu cea a crizei de la Benghazi din Libia din 2012, când pe atunci secretarul de stat Hillary Clinton a fost acuzat că a subestimat riscurile unui atac asupra consulatului SUA, care de fapt a avut loc și a dus la „uciderea consulului”. . Trump a jucat foarte mult la acel episod din campania electorală de acum trei ani și nu și-a putut permite ca un caz similar să fie repetat la ambasada din Bagdad”.

Cum vor ieși Statele Unite de pe frontul de tensiune care a izbucnit în Orientul Mijlociu?

„Trump a vrut să fie președintele de dezangajare militară, dar până acum faptele spun contrariul: a mai trimis până la 20.000 de militari în Orientul Mijlociu din primăvara trecută. Acestea sunt încă cifre relativ mici, puțin mai mult decât o garnizoană. În opinia mea, situația este încă în tranziție și impasul ar putea dura destul de mult. Dar atunci va deveni mai clar, în funcție de raportul de putere care se ivește”.

Și că ei văd, pe hârtie, Iranul în dezavantaj.

„Din punct de vedere politic și economic, Teheranul nu are aceeași putere ca SUA și alte țări implicate în risc, precum Arabia Saudită, dar poate conta pe o unitate mai mare. Iranul este o țară foarte naționalistă”.

Între timp, tensiunea nu lipsește pe un alt front, cel libian: a fost lovitura de stat a președintelui turc Erdogan.

„Turcia încearcă să joace un rol important în zonă, profitând de dezangajarea americană care cedează efectiv loc forțelor locale. Erdogan vrea să-și lase amprenta și în lumea islamică: partidul său este puternic religios, legat ideologic de Frăția Musulmană, care în Libia au ca rivale Egiptul și Arabia Saudită, care îl susțin pe generalul Haftar”.

Ce s-ar putea întâmpla acum?

„Nu poate fi exclusă o divizare a Libiei în două, Tripolitania și Cirenaica, cu sfere de influență pe modelul sirian: Turcia pe de o parte, Rusia și alte țări arabe pe de altă parte. Acest scenariu ar tăia Europa și Italia, creând destul de multe probleme în special companiilor noastre care extrag petrol și gaze”.

Cum ar trebui să reacționeze Italia și Europa?

„Nu cred că Italia are astăzi capacitatea politică de a conduce singur meciul. Europa ar trebui să fie mult mai prezentă, angajându-se și la nivel militar. Bruxellesul nu poate lăsa granița de sud a continentului nostru să fie controlată de facto de Rusia, Turcia, poate chiar China. Avem nevoie de o garnizoană militară. În anumite cazuri, este chiar suficient să se declare că este pregătit pentru intervenția militară”.