Puțini dintre noi, îmi imaginez, s-ar mulțumi să cumpere o mașină și să primească jumătate din ea la livrare. Totuși, acesta pare să fie exact ceea ce se întâmplă în mod regulat în investirea propriilor bani: diverse studii făcute în America arată că investitorul privat mediu câștigă aproximativ 50% din ceea ce a generat bursa pe termen lung. Folosind date și orizonturi multianuale, din cele aproximativ 10% date anual de acțiuni, un investitor de retail a realizat 5% (vorbim mereu înainte de taxe). Grafic, această tragedie arată astfel:
Unde se duce acest profit pierdut de 50%? Deși proporțiile variază de la caz la caz, sunt posibile unele grupări generice și aproximative:
– 0.5-1.0% (din randamentul pierdut de 50%, deci aproximativ 0.3-0.5% din rentabilitatea totală a clasei de active) este atribuit costurilor care nu pot fi derogate, cum ar fi custodia, vehiculele de investiții, numărul minim de tranzacții, administrare și consultanță;
– 30-40% (15-20% din total) este absorbit de comisioanele de administrare și alte costuri asociate managementului activ;
– de departe cea mai mare parte a „pierderii”, aproximativ 60-70% (30-35% din total), este frezată în continuu in-and-out săvârșit cu intenția de a evita momentele dificile sau mai volatile ale piețe (infamul market timing).
Având în vedere datele, motivele pentru care acest fenomen continuă să se producă sunt neapărat de natură psihologică: dacă un investitor, în implementarea logică a unui program de investiții, a reflectat asupra tuturor acestor lucruri, este de sperat că nu s-ar ocupa atât de ușor.
Adevărata întrebare, însă, aș spune aproape la nivel existențial, este aceasta: presupunând că acceptăm un orizont de timp îndelungat și având în vedere că astăzi piața este accesibilă tuturor la un cost rezonabil, care este motivul pentru care încercam să o învingem? Cine naiba ne face să facem asta? În nicio ordine de preferință nu vin în minte aceste idei:
A câștiga mai mult este mai bine decât a câștiga mai puțin; dar merită să riști aproape 50% pentru a obține cel mult 10-20% (pentru că așa este în cel mai bun caz) mai mult?
Este nevoie, din diverse motive, ca activele să producă un randament peste norma și de aceea se caută o soluție; situație similară cu cea de astăzi cu rate la 0, unde investitorii își asumă în mod regulat riscuri mult mai mari decât ar trebui;
Trebuie să ne descurcăm mai bine decât vecinul, chiar dacă nu știm care dintre cei doi este cu adevărat în frunte având în vedere selectivitatea probabilă a datelor schimbate („mai am Apple de când era la 2$-pre-split, " sau asa ceva);
În medie, toți credem fără discernământ că suntem „mai buni” decât media, ceea ce evident nu este posibil.
La nivel industrial și jucând pe toate aceste elemente există întotdeauna o abundență de energie și în anumite cazuri de desfătare a masei generice de „manageri” (case de conducere, consultanți, rețele de distribuție), care evident are un interes enorm ieftin de păstrat. lucrurile asa cum sunt.
Dar gândiți-vă cu atenție: de ce să batem piața?
-Surse de imagine-
1. http://www.expertreviews.co.uk/cars/26698/nissan-half-leaf-twice-the-engineering-for-half-the-car
2. Orthos Advisory AG.
