De fiecare dată când ies datele lunare despre piața muncii, publicate de INPS (Osservatorio della Precarietà) și ISTAT (Rilevazione Occupati Unoccupati), se declanșează o încăierare suprarealistă, în care fiecare aduce datele statistice pentru a-și susține convingerile, cu o inversare curioasă. a metodei inductive despre care se credea că este moștenirea comună a culturii occidentale.
Fundația Anna Kuliscioff va încerca să readucă datele la o dimensiune obiectivă, prezentându-le într-un context cronologic pentru a înțelege dinamica reală și deci a relativiza rezultatele, atât pozitive, cât și negative; precum și pentru a reda o semnificație obiectivă indicatorilor, care sunt adesea denaturați și dați drept ceea ce nu sunt.
Să începem cu datele din ianuarie-august 2016 de la INPS. Primul mesaj pe care ni-l transmit majoritatea ziarelor este că angajarea este în scădere. Nu este adevărat: ocuparea forței de muncă crește; pur și simplu crește într-un ritm mai lent decât în 2015.
Să vedem datele.
În ansamblu, recrutările, referitoare doar la angajatori privați ca întotdeauna în sondajele INPS, în perioada ianuarie-august 2016 s-au ridicat la 3.782.000, cu o reducere de 351.000 unități față de perioada corespunzătoare din 2015 (-8,5%), însă 47.000 unități. mai mare decât în 2014.
Dar, în aceeași perioadă, în general încetările, inclusiv raporturile de muncă sezoniere, au scăzut cu 7,3%. Reducerea este mai consistentă pentru rezilierile de contracte pe durată nedeterminată (-8,3%) decât pentru contractele pe durată determinată (-5,2%).
De altfel, în primele opt luni ale anului 2016, în sectorul privat, s-a înregistrat un sold de +703.000 între angajări și rezilieri, mai mic decât cel din perioada corespunzătoare din 2015 (+813.000) dar mai mare decât cel înregistrat în primele opt lunile anului 2014 (+540.000). Soldul anualizat (adică diferența dintre angajări și rezilieri din ultimele douăsprezece luni) în luna august 2016 este pozitiv și egal cu +514.000. Rezultatul pozitiv este în întregime atribuit creșterii nete înregistrate de contractele permanente, al căror sold anualizat în august 2016 este egal cu +518.000.
Datele Istat ne spun că anual se confirmă tendința de creștere a numărului de persoane ocupate (+0,7% față de august 2015, egal cu +162 mii). Creșterea tendențială este atribuită exclusiv angajaților permanenți (+253 mii). Independenții au scăzut cu 1,6% (-89 mii). Pe scurt, asta înseamnă că față de acum 12 luni mai sunt cu 253.000 de angajați cu contracte permanente, iar ca valoare absolută cu 162.000 de angajați în plus.
În august 2016 erau 22.768.000 de persoane angajate, mai mult decât cifra pentru toate lunile corespunzătoare începând din august 2009. Aceasta înseamnă că numărul de persoane ocupate datează de timp și tinde să se realinieze cu perioada anterioară crizei. Acest lucru este confirmat de datele din Lombardia, care în al doilea trimestru înregistrează 4.367.000 de angajați, chiar cu aproximativ 60.000 mai mult decât cea mai mare cifră dinaintea crizei, adică în primul trimestru al anului 2008.
Cu referire la controversele care susțin ca datele ISTAT să fie umflate de serviciile ocazionale, observăm că în cele 12 luni august 2015 - august 2016 doar 1% din totalul lucrat de la 16 la 5,35 ore pe săptămână (date practic stabile începând cu sondaj din 2005).
Încetinirea creșterii ocupării forței de muncă (deoarece asta avem de-a face, și nu o scădere a ocupării forței de muncă) poate fi atribuită unei creșteri mai mici decât se aștepta a ciclului economic, care generează o atitudine mai prudentă a companiilor în angajare și faptul că majoritatea afacerilor au finalizat operațiunile de stabilizare pe contracte pe durată determinată, profitând de concesiunile de contribuție din 2015.
În sfârșit, alarma privind creșterea disponibilizărilor care este atribuită modificării articolului 18 din Legea locurilor de muncă pare deplasată: în primul rând, INPS clasifică concedierile pentru motiv just și cele din motive subiective justificate într-o singură categorie. , iar după cum știm, concedierile pentru justă cauză sunt în afara domeniului de aplicare al art. 18. În al doilea rând, datele capătă o semnificație mai precisă dacă sunt contextualizate: în perioada ianuarie-august incidența concedierilor menționate anterior asupra numărului total de încetări a fost de 4,32%, față de 3,28% în anul precedent și de 3,36% în 2014. Nu este un trend înfricoșător.
