Ce poate face lumea finanțelor pentru relansarea infrastructurii în Italia, l-a întrebat FUIRSTonline pe Massimo Pecorari, șeful Unicredi de infrastructură și Project Finance cu ocazia recentului QPLab promovat la Roma de profesorul Bocconi Gilardoni. Iată răspunsurile lui.
FIRSTonline- Doctor Pecorari, cum definiți calitatea proiectelor pentru infrastructuri din domeniul financiar?
PECORARI – Primul lucru de făcut este analiza de fezabilitate a unui proiect.
În Italia trebuie să existe îmbunătățiri în faza de planificare și programare. La fel ca și în străinătate, este necesară o standardizare a procesului pornind de la studiul de fezabilitate al lucrării, bazat pe o analiză atentă cost-beneficiu care să ia în considerare toate alternativele posibile.
În cadrul studiului de fezabilitate, administrația publică va avea posibilitatea de a evalua sustenabilitatea financiară a unei lucrări, promovând astfel doar proiecte care pot fi efectiv finanțate.
Chiar și decizia referitoare la ce instrument/procedură (contract vs. concesiune) să se folosească pentru construcția unei noi lucrări este supusă unei analize prealabile de fezabilitate, așa cum se întâmplă în alte țări și așa cum sugerează ANAC (în Proiectul de hotărâre). a liniilor directoare pentru atribuirea concesiunilor de lucrări și servicii publice).
În Marea Britanie există o practică consolidată în ceea ce privește analiza de fezabilitate care vă permite să explorați toate aspectele principale ale unui nou proiect și să identificați prioritatea reală a acestuia și cea mai potrivită metodă de implementare a acestuia.
Spre exemplu, evaluarea beneficiilor pentru tronsonul de cale ferată de mare viteză (Londra - West Midlands) ia în considerare:
– cererea de transport;
– cererea pasagerilor și preferințele lor de călătorie;
– legătura cu restul teritoriului;
– reducerea timpilor de călătorie;
– consolidarea fiabilității orarelor etc.
Costurile sunt cele asociate construcției tronsonului:
– costuri de construcție;
– costuri pentru achiziționarea de material rulant (cererea de pasageri și preferințele acestora de călătorie);
– costuri de exploatare etc.
Analiza beneficiu/cost (CBA) este efectuată pe baza beneficiului pe liră cheltuită de guvernul Regatului Unit, fără a ține cont de potențialele investiții private.
Urmează o analiză de benchmarking, bazată pe costurile și rentabilitatea investiției (Public Sector Comparator) pentru a evalua dacă este mai convenabil să se realizeze proiectul cu resurse publice sau cu implicarea capitalului privat (PPP).
De asemenea, este avută în vedere o evaluare ex post (POPE „Post Opening Project Evaluation”). Această evaluare este efectuată în fiecare an și este publicat un raport ad-hoc.
Criteriile de evaluare sunt stabilite la nivel de guvern (mediu, siguranță, economie, accesibilitate și integrare).
FIRSTonline – Mai există ceva de care trebuie să ia în considerare finanțarea pentru a sprijini proiecte de infrastructură de calitate?
PECORARI – Da, mai sunt cel puțin alte două aspecte de luat în considerare. Dezbaterea Publică și procesul de autorizare. Un element care penalizează țara noastră este lipsa de concertare/participare cu teritoriile vizate (Debat Public pe modelul francez). Partajarea cu viitorii utilizatori reduce conflictele și facilitează realizarea lucrărilor în termen.
Franța, Regatul Unit, Olanda, Germania și Suedia au ghiduri scrise și disponibile public pentru evaluarea preventivă a lucrărilor publice. Sunt publicate și rezultatele analizelor.
În Marea Britanie analiza este și mai detaliată, iar decidentul public, înainte de a continua cu evaluările sale și de a defini prioritățile lucrărilor, publică analizele în curs permițând cetățenilor individuali să ofere comentarii și/sau idei.
Urmează apoi procesul de autorizare: pentru a limita conflictul și pentru a reduce timpii de construcție pentru o lucrare, este necesar ca aceasta să fie încredințată numai după obținerea autorizațiilor necesare de la administrațiile competente (ex. convocarea licitațiilor pentru proiecte definitive sau anticiparea conferinței de servicii la anteproiect).
FIRSTonline, care sunt cele mai relevante cinci aspecte care fac ca o lucrare de infrastructură să fie eligibilă pentru finanțare?
OII - Iată-le:
1. În primul rând, un context de reglementare cert și stabil în timp: orice investitor (atât investitori bancar, cât și investitori în obligațiuni) dorește să aibă vizibilitate asupra randamentelor lor, într-un orizont de timp pe termen mediu și lung caracterizat de un grad ridicat de predictibilitate.
2. Adopta scheme contractuale standard partajate cu creditorii.
3. Asigurarea unei alocări echilibrate a riscurilor între public și privat, adoptând forme de atenuare a riscului de trafic/piață altfel inacceptabile de investitorii privați.
4. Sprijin public, acolo unde este necesar, cu:
– garanții de la Concedent/Administrația Publică pentru acoperirea anumitor riscuri (în special riscul de trafic/piață);
– granturi publice (de exemplu, TEP) menite să permită finanțarea acestora; în acest scop este esențial să se identifice un număr limitat de proiecte prioritare pentru țară asupra cărora să se concentreze eforturile în ceea ce privește contribuțiile/garanțiile/procesul de aprobare;
5. accesibilitatea la piața de capital (sub forma juridică a obligațiunii de proiect), prin instrumente complementare finanțării bancare, care pot fi încurajate printr-o implicare mai mare a instituțiilor publice precum BEI, SACE și CDP în scopul punerii la dispoziție a instrumentelor de garantare a primei pierderi; pentru extinderea portofoliului de proiecte bancabile;
FIRSTonline – Ce strategii de investiții intenționați să urmați ca Unicredit în sectorul infrastructurii italian?
PECORARI – UniCredit confirmă un angajament puternic de susținere a planului de infrastructură al țării, propunând diverse forme de finanțare pe termen mediu-lung (împrumut / obligațiune de proiect) pentru susținerea proiectelor de infrastructură (brownfield și greenfield) de o anumită dimensiune cu o atenție deosebită proiectelor de tranzit în axe strategice (TEN-T).
A fost înființată o echipă ad-hoc a cărei sarcină este să definească structuri personalizate pentru proiecte individuale, să evalueze posibilitatea de a combina împrumutul tradițional cu structurile de piață (cum ar fi obligațiunile de proiect) pentru a atrage o clasă mai largă de investitori.
Infrastructurile sunt din ce în ce mai mult o clasă de active de referință pentru investitorii pe termen mediu și lung.
Potrivit datelor culese de Preqin, tendințele actuale sunt creșterea prețului activelor și tranzacția medie (549 mm USD în 2014, în creștere cu 67%). În fața randamentelor în scădere, apetitul rămâne ridicat, aproximativ 67% dintre investitori trebuie să mărească ponderea alocată activelor de infrastructură.
FIRSTonline – Pot exista exemple virtuoase de proiecte de infrastructură de calitate la nivel național și internațional?I
PECORARI – Da, de exemplu, sistemul de transport francez. Din aceste motive: Definirea clară a obiectivelor politicii de transport cu o planificare semnificativă la nivel central (LOTI „Loi d'orientation des transports intérieurs”), inclusiv evaluarea ex ante și ex post pentru proiectele de infrastructură.
Există un plan național de infrastructură cu un orizont pe termen mediu-lung, rezultat al unui acord între Parlament și autoritățile locale.
Prezența instrumentelor de participare (“Debat Public”) încă din fazele preliminare ale proiectelor individuale.
Prezența unor modele de convenții standardizate și partajate (mai ales pentru aspectele mai relevante) cu băncile creditoare.
Există o alocare acceptabilă a riscului între sectorul public și cel privat datorită poziționării doar a riscului de construcție și disponibilitate pe sectorul privat. Riscul de trafic rămâne în sarcina Autorității de Grant. Această alocare a permis finanțarea unor lucrări strategice mari în sectorul feroviar de mare viteză, cum ar fi HSL Bretagne Pays de Loire (cost proiect de 3.4 miliarde EUR, din care 990 milioane EUR contribuit de statul francez) și Nimes-Montpelleir (cost proiect de 2.2 miliarde EUR). din care 824 milioane EUR din contribuția statului francez).
