Persistența crizei economice, politicile de eficiență și economisire a energiei și un climat blând determină o tendință tot mai puțin crescândă a cererii de energie. Cu consecințe și asupra cantității de energie consumată pentru producerea unei unități de produs intern brut. Cu siguranță, poziționarea Italiei față de alte țări europene în 2010 (ultimele date disponibile) este apreciabilă, cu o diferență de -18% față de media UE27. Rezultatul rămâne pozitiv chiar și în comparație cu intensitatea energetică a țărilor europene, cu o dezvoltare industrială similară, -18,4% față de Franța – 12,8% față de Germania. Doar Marea Britanie este capabilă să facă mai bine, care a înregistrat progrese continue în ultimii 30 de ani, chiar dacă neconsiderând o reducere semnificativă a ponderii activităților industriale.
Poziționarea Italiei pe valori de intensitate energetică scăzută trebuie căutată în deficitul surselor naționale de energie, în obiceiurile sociale și culturale, în caracteristicile teritoriului, în abordarea consolidată în multe sectoare industriale puternic implicate în producție și difuzarea tehnologiilor pentru eficiența energetică și în politicile puse în aplicare ca răspuns la crizele energetice globale.
Este ceea ce reiese și în cel de-al doilea „Raport anual privind eficiența energetică” întocmit de ENEA cu scopul de a oferi un instrument de monitorizare și evaluare care să susțină politicile energetice naționale, așa cum este cerut de Decretul legislativ 115/2008. Îmbunătățirile eficienței în diferite sectoare au fost evaluate folosind indicele ODEX care, dezvoltat în cadrul proiectului ODYSSEE-MURE și finanțat de Comisia Europeană, implică agențiile naționale de energie din cele 27 de țări UE plus Norvegia și Croația.
Indicele corelează consumul de energie pentru producerea de bunuri și/sau servicii cu cantitatea de bunuri și/sau servicii produse. În 2010, ultimul an pentru care sunt disponibile date dezagregate pe sectoare, indicele de eficiență energetică ODEX (1990=100) pentru întreaga economie italiană a fost de 87 față de 88,2 în 2009; cu o îmbunătățire a eficienței energetice de 1,2 puncte procentuale (vezi imaginea).
Diferitele sectoare au contribuit în diferite moduri la obținerea acestui rezultat: sectorul rezidențial a cunoscut îmbunătățiri regulate și constante în perioada 1990-2010; sectorul transporturilor, care a înregistrat o tendință fluctuantă, a înregistrat cea mai modestă creștere a eficienței, în timp ce industria a înregistrat îmbunătățiri semnificative doar în ultimii șase ani. Eficiența acestora din urmă ar trebui să fie subiectul principal al dezbaterii privind costurile energiei și eficiența sistemului de producție italian.
Dacă se încearcă să se uite la datele disponibile privind reducerea consumului final până în 2020 pentru industrie (prezentate în Planul de acțiuni pentru eficiență energetică - PAEE 2011), se observă că acesta se ridică la 2,47 Mtep/an, adică aproximativ 15,6% din reducerea totală așteptată. O imagine cu siguranță interesantă care arată o situație în care scăderea consumului pare structurală. Problema eficienței energetice ar trebui abordată într-un mod la fel de structural, considerând-o înainte de toate ca o oportunitate de creștere a sistemului de țară.
În ceea ce privește politicile utile pentru promovarea eficienței în industrie, pot fi identificați trei pași fundamentali. În primul rând, identificarea acelor sectoare care au cel mai mare potențial în ceea ce privește economiile și rentabilitatea economică; atunci este necesară cuantificarea potențialelor economii care pot fi realizate fără agravarea situațiilor de venituri ale companiilor; iar în sfârșit, tehnologiile disponibile pe piață trebuie evaluate juxtapunându-le cu o evaluare rigidă a costurilor și beneficiilor.
Importantă în procesul de îmbunătățire a eficienței este prezența unui manager energetic, o figură profesională capabilă să evalueze de la caz la caz potențialul de economisire, să identifice tehnologiile necesare și să îndrume antreprenorul și managementul către cele mai corecte măsuri. Din păcate, difuzarea figurii managerului energetic este încă limitată, mai ales în industriile care nu sunt impuse legal.
Tehnologiile aplicabile sunt inevitabil diferite și în continuă evoluție, dar este mai bine să ne concentrăm pe tehnologii consolidate cu beneficii economice dovedite, dintre care unele - deja identificate în PAEE - sunt enumerate mai jos. Înlocuirea motoarelor electrice și instalarea invertoarelor oferă un potențial enorm, care nu a fost încă exploatat semnificativ; conform previziunilor PAEE 2011, economiile obținute în 2016 din aceste aplicații ar fi de 2.900 GWh/an, în timp ce economiile obținute în 2010 au fost de doar 137 GWh/an.
Intervențiile la mașinile frigorifice și de compresie, la cazane și la recuperarea deșeurilor termice, economiile în 2016 pot ajunge la 9.600 GWh/an, din nou pe baza obiectivelor naționale ale PAEE 2011. Instalarea lămpilor de înaltă eficiență și predispoziția sistemelor de control cu senzori de prezență și reglare a fluxului luminos poate duce la o economie de 1.260 GWh/an, față de o economie de 617 GWh/an realizată în 2010.
Producerea de energie electrică și termică folosind sisteme de cogenerare de înaltă eficiență ar putea aproape să tripleze economiile realizate în 2016 până în 2010. În sfârșit, sistemele de management al energiei nu trebuie trecute cu vederea: software care permite colectarea consumului la nodurile principale ale procesului de producție, analizând datele în timp util și permițând o citire critică a consumului care, mulțumită și muncii managerilor de energie, se poate transforma în consum mai mic de energie și economii bănești mai mult sau mai puțin semnificative.
