Teza noastră este că indicii comparativi ai corupției cei mai des utilizați de mass-media măsoară percepția asupra corupției în diferite țări și pot fi foarte departe de realitate. Această teză este coroborată de două seturi de date. Primul este cel al sondajului Eurobarometru din 2014, comandat de Uniunea Europeană. În figura de pe pagină, pe axa orizontală există măsura obișnuită a corupției percepute, pe axa verticală a corupției experimentate. Corupția percepută se măsoară prin răspunsul la întrebarea „câtă corupție este în țara ta?”, similar cu cel al numeroaselor sondaje care sunt rezumate în cei mai cunoscuți dintre indicii existenți, IPC (Indicele de Percepție a Corupției) al Transparenței. Internaţional. La această întrebare, 97% dintre italieni au răspuns „mult” sau „destul”, față de 76% din media UE (vezi tabelul QB5 de la pagina T12 a Eurobarometrului).
După cum se poate observa, aproape toate țările vest-europene au valori mai scăzute ale corupției percepute. Multe țări din fosta Europa de Est sunt, de asemenea, mai bine poziționate decât Italia. Lucrurile se schimbă radical, însă, atunci când trecem la corupția experimentată. Cercetarea Eurobarometru întreabă dacă respondentul a făcut obiectul unor cereri sau așteptări de mită în ultimele 12 luni. Întrebarea este împărțită în 15 sectoare, de la sănătate, fiscalitate, vamă, companii private, politicieni etc. Prin agregarea răspunsurilor, Eurobarometrul obține o estimare a „victimelor corupției”: cu un procent de victime egal cu 2%, Italia se clasează alături de țări precum Franța, Spania și Țările de Jos și mai bine decât Irlanda și Austria precum și media. cifra UE (care este la 4%).
Desigur, răspunsurile la întrebările despre experiența directă a corupției pot fi, de asemenea, părtinitoare. Așa cum se certau Aiello și alții pe Lavoce.info, este posibil, de exemplu, ca codul tăcerii să crească odată cu creșterea corupției. Cu toate acestea, este interesant de observat că, după cum am văzut, percepția asupra corupției în Italia este, de asemenea, foarte ridicată conform Eurobarometrului. Cifra pentru Italia este chiar mai mare decât cea pentru România, unde, însă, „victimele” declarate ale corupției sunt până la 25% din populație. În general, Italia pare să aibă un procent mult mai mic de „victime” decât ne-am putea aștepta prin interpolarea liniară a datelor de percepție. Desigur, nu are sens să se concentreze pe mici diferențe, care probabil nu sunt semnificative statistic. Ceea ce are sens este să vedem că Italia este plasată în grupul țărilor avansate cu o corupție medie sau medie/scăzută, față de o percepție foarte ridicată, în timp ce țările din Europa Central-Est prezintă o corupție ridicată atât în percepție, cât și în experiență.
Al doilea set de date este cel al Transparency International. Rezultatele sunt rezumate în figura prezentată în acest link. Tot în acest caz pe axa orizontală găsim indicele IPC al corupției percepute (exprimat ca „100-CPI” astfel încât o valoare mai mare a indicelui indică o valoare mai mare a corupției percepute). Pe axa verticală găsim corupția cu experiență, adică procentul de oameni care răspund „da” la întrebarea: „Ți s-a cerut vreodată mită în țara ta?” (vezi răspunsul la întrebarea Q12 a sondajului Barometrul global al corupției 2013, tot de Transparency International). În ceea ce privește corupția percepută, Italia se situează în urma unor țări precum Emiratele Arabe Unite, Bhutan, Botswana, Rwanda, Namibia, Georgia, Arabia Saudită, Ungaria, Ghana, România și multe altele. În schimb, se clasează în fruntea clasamentului în ceea ce privește corupția experimentată. Din nou, nu este util să ne uităm la mici diferențe conform cărora Italia ar fi puțin mai bine decât țări precum Canada, Norvegia, Danemarca sau Germania. Contează marile diferențe care există și aici între economiile dezvoltate și generalitatea țărilor emergente sau în curs de dezvoltare.
Aceste date provoacă serios imaginea absolut deprimantă care reiese din indicii de percepție. Teza noastră, coroborată de a studiu recent al Băncii Italiei, este că acestea din urmă sunt puternic influențate de importanța pe care mass-media o acordă corupției, care depinde la rândul ei de variabile precum libertatea de informare, activitatea magistraților și modalitățile în care anchetele intră în jocul politic. Ar fi bine să luăm act de acest lucru și să îl facem înțeles de cei care ne urmăresc din străinătate și trebuie să decidă dacă investim în țara noastră. Avem atât de multe probleme, dar ele sunt mai puțin grave decât le percepem noi înșine.
