O „revoluție copernicană” în curs de desfășurare în lumea creditului corporativ: acesta este scenariul care reiese din Cercetare „Confidi in Italia”, promovată de Comitetul de finanțare din Torino, în colaborare cu Departamentul de Management al Universității din Torino.
Sunt atrase în atenție anumite elemente: noua relație dintre bănci și consorții de garantare; compoziția numerică a structurii consorțiilor; dezintermedierea tot mai mare în lanțul de credit corporativ; criza rampantă care are repercusiuni asupra solvabilităţii companiilor.
Un sfert dintre IMM-urile italiene se bazează pe trusturi pentru a obține împrumuturi de la bănci, dar noutatea este că instituțiile de credit nu mai solicită garanția Confidi, datorită posibilității de a accesa direct Fondul Central de Garantare: acesta din urmă este așadar adevăratul deus ex machina pentru depășirea crizei creditului.
Impunerea unor „volume minime” de către Banca Italiei cântărește și sistemul consorțiilor: aceasta are ca rezultat scăderea numărului de consorții de garantare, în urma procesului de agregare care vizează crearea de entități care să respecte volumul de 150 de milioane și să-și consolideze prezența pe piața.
La 31 decembrie 2015 (ultima dată de raportare) existau 334 de confidi în Italia, dintre care 39 supravegheați de Banca Italiei (așa-numita în conformitate cu articolul 106 din Legea consolidată a băncilor), supuse reglementărilor privind volumul minim și 295 nesupravegheate. (așa-numitul în temeiul articolului 112 din TUB). În sud și în insule există cea mai mare densitate de trusturi (46%), urmat de Nord (36%) și în final de Centru (18%).
În ceea ce privește volumele de activitate, însă, consorțiile care operează în nordul Italiei dețin mai mult de jumătate din garanțiile acordate. Această nealiniere se datorează unei mai mari consistențe a confidi 106 prezente în nordul Italiei.
S-a confirmat tendința negativă a creditelor acordate IMM-urilor (-5% față de anul precedent) dar cu o distincție față de trecut: băncile se ocupă din nou de asta direct. Astfel, consorțiile pierd teren: la sfârșitul anului 2015 garanțiile emise de consorții pentru împrumuturile acordate se ridicau la 10,5 miliarde de euro, față de 13,1 în 2014.
SCHIMBĂRILE MAJORE DIN ULTIMOI 5 ANI
Piața colaterală: în 2011 au fost de 21,648 miliarde de euro; la finele anului 2015 sunt de 10,5 miliarde de euro; în prezent volumul este deci egal cu 50% din cele plătite acum 5 ani. Din 2006 până în 2011, a cunoscut în schimb o creștere cu o creștere medie anuală de 4.67%.
Numărul de trusturi active: în 2011 erau 510; in 2015 sunt 334 si tendinta este de contractie.
Insolventa: IMM-urilor le este din ce în ce mai greu să-și ramburseze împrumuturile: în 2015, 59% dintre asociațiile de garantare a creditelor din eșantion au crescut stocul nominal de garanții în executare față de 2014. Toate acestea se reflectă în solvabilitatea asociațiilor de garantare a creditelor în sine.
REZUMAT CERCETĂRII
Performanța și starea de sănătate a instituțiilor de credit
Observând variația stocului de garanții acordate în perioada de doi ani 2013-15, dintr-un subeșantion de 42 de instituții de garantare a creditelor, doar 11 au reușit să-și crească volumele de afaceri.
Această creștere derivă din sprijinul primit din partea regiunilor de referință sau din extinderea ofertei către regiunile învecinate sau către sectoare neacoperite anterior. Printre trusturile care înregistrează cele mai bune performanțe de creștere găsim companii cu rădăcini regionale puternice: Cofidi.it, Sardafidi, Confidicoop Marche, Confapi Lombarda Fidi, Fidimed și Ga.Fi.
Insolvență și solvabilitate
Relația dintre consorțiile de garantare a creditelor și IMM-uri înregistrează o deteriorare constantă și în ceea ce privește insolvența: mai mult de jumătate dintre consorțiile de garantare a creditelor din eșantion au crescut cifra care reprezintă situațiile aflate în aplicare de către instituțiile de credit. Dinamica deprecierii s-a înrăutățit și ea față de 2014: activele brute depreciate sunt în creștere pentru 65% dintre instituțiile de credit din eșantion.
Tendința privind solvabilitatea garanțiilor pentru credite se confirmă ca fiind negativă. Dinamica scăderii capitalului a avut un impact asupra solvabilității confidi italieni, care a scăzut pentru 41% din eșantion. În orice caz, solvabilitatea liniilor de credit înscrise în Registrul unic rămâne la cote bune: doar 5% dintre liniile de credit din eșantion au un Total Capital Ratio (TCR) mai mic decât pragul minim definit de instrucțiunile de supraveghere ale Banca Italiei.
Bănci și Confidi: unele diferențe între 106 și 112
Natura și dimensiunea acestora din urmă joacă un rol fundamental în relația dintre bănci și consorții; dar, în ciuda faptului că au adus clienți în lumea bancară, s-au poziționat ca garant al creditelor cu active proprii și au jucat un rol de „punte” pentru depășirea crizei creditului, doar 9% dintre consorții se consideră într-o poziție puternică față de bănci. , în timp ce din ce în ce mai mult este considerată o relație egală.
Intermediarii supravegheați de Banca Italiei (așa-numitul 106):
– au o capacitate financiară mai mare de a acorda împrumuturi IMM-urilor
– se laudă cu relații mai mari cu băncile: numărul acordurilor este de patru ori mai mare decât al celor nesupravegheate (50 de instituții de credit față de 12)
– au o putere de negociere mai mare cu instituțiile de credit: 83% dintre liniile de credit supravegheate au negociat anularea creditelor solicitate de bănci în cazuri de criză, față de 48% din 112.
Trusturile 112:
– sunt răspândite pe întreg teritoriul
– reprezintă o legătură în economia locală între țesutul productiv și instituțiile bancare active în aceasta
– să aibă cunoaștere directă a tuturor elementelor calitative importante pentru procesul de evaluare a riscului de credit al companiilor.
Scenarii viitoare: agregari si contracte de retea
Ca răspuns la schimbări majore, în special de natură legislativă, precum și de natură de piață, consorțiile se îndreaptă către agregare și contracte de rețea.
Fuziunile (procesul prin care două sau mai multe entități fuzionează pentru a crea una singură mai competitivă pe piață) este un fenomen care afectează în mod deosebit entitățile supravegheate: în ultimii 14 ani, din 39 de entități înscrise în registrul 106, ca 31 au dat startul proceselor de fuziune cu alte organisme garante (79% din total). Cifra diametral opusă pentru cei nesupravegheați, unde 77% nu au aplicat niciodată această strategie.
În ceea ce privește contractele de rețea (un instrument de împărtășire a competențelor, cunoștințelor și bunelor practici pentru a îmbogăți participanții individuali și a le crește puterea contractuală și competitivitatea), acestea au succes pentru toate consorțiile: găsesc aderarea a 61% din cele 112 și 54% din 106. .
În general, noile reguli sunt un accelerator al concurenței în cadrul sistemului și cauza unor noi alegeri strategice pentru fiecare consorțiu: fuziunea cu alte consorții, dezvoltarea geografică a pieței și diversificarea prin noi produse.
Confidi și resurse publice: mai multă eficiență cu mai multe informații
Cercetarea din 2017 explorează tema alocării resurselor publice; în special, indicatorii luați în considerare de către factorii de decizie pentru a decide cui să aloce resursele din ce în ce mai rare.
Pe lângă indicatorii tradiționali (numărul de companii asociate, valoarea garanțiilor acordate și împrumuturile în aria teritorială de responsabilitate a administrației sponsor), experții propun și alți indici universali, de încredere și reprezentativi care pot juca un rol cheie:
Ø Rata anuală de nerambursare: un indicator al capacității de selecție a debitorului sub forma „efectului dinamic al riscului”
Ø ParaTCR: un indicator al capacităţii de a îndeplini obligaţiile de garantare şi „riscul curent” asociat;
Ø Acid Test Ratio (ATR): un indicator al gradului de lichiditate al resurselor pentru îndeplinirea, pe termen scurt, a obligaţiilor de garantare;
Ø Marja de tranzacționare: un indicator al sustenabilității economice a modelului de afaceri.
Disponibilitatea datelor permite analize serioase, de la caz la caz, în lumina unor repere semnificative pe toate liniile de credit. Este probabil ca și constrângerile finanțelor publice (să ne gândim la cele pentru sistemul camerei de comerț) să împingă administrațiile sponsorizate să exploateze noul arsenal informațional - la capacitate maximă cu bugetele 2016 - pentru a-și aloca resursele mai eficient.
