„Problema de mediu din Taranto vine de departe, aerul din aceste zile din raionul Tamburi mărturisește că mai este mult de parcurs și că pe lângă ciocnirea rolurilor și responsabilităților, trebuie să începem să facem lucruri concrete”. La fel de Marco Bentivogli, secretar general al Fim Cisl, sindicatul metalurgişti Cisl, comentând contestaţia la Tar în procedura de vânzare a oţelăriilor din Taranto.
„Este de înțeles – a adăugat Bentivogli – cererea de implicare a instituțiilor locale în procesul de elaborare a decretelor, dar trimiterea totul înapoi la TAR riscă să mai distanțeze procesul de mediu, prea anunțat și puțin practicat. Concret, DPCM (Decretul Președintelui Consiliului de Miniștri) prevede avansarea construcției parcurilor minerale față de AIA (care poartă semnătura instituțiilor locale) și alocarea a 400 milioane euro destinată în mod special pentru construirea parcurilor . O nouă suspendare, care a întârziat deja ecologizarea și confruntarea sindicală, riscă să arunce totul în aer".
„Recursul la TAR – concluzionează Bentivogli – nu rezolvă necesitatea de a implica instituțiile sau de a avea impacturi în timp util (așa cum ar fi necesar) asupra mediului, este nevoie de operare cât mai curând posibil pentru eco-durabilitatea producției, după atâţia ani de discuţii .
Negocierea pentru vânzarea uzinei va fi foarte dură, va fi necesară atingerea obiectivelor de apărare a ocupării forței de muncă, relansare a producției, eco-sustenabilitate, în final va fi controlat de către antitrustul european. Afacerea Ilva a fost dramatizată de responsabilități industriale și politice și de o ciocnire instituțională printre puterile statului care nu a permis să se realizeze progrese în domeniul ocupării forței de muncă, al mediului și al dezvoltării. Sănătatea lucrătorilor și apărarea muncii nu pot fi ostatice ale unor dispute de altă natură, este timpul să revenim la împingerea tuturor pentru atingerea acestor obiective”.
