„Fizica de pe Wall Street”. Juristul Guido Rossi în sala mare a Universității Bocconi pentru o conferință despre TUF (Consolidated Law on Finance) citează o carte tocmai publicată de James Owen Weatherall. Este povestea modului în care fizicienii și-au aplicat cu succes știința pentru a influența unele dintre cele mai spinoase probleme din economie, de la prețul opțiunilor până la bule. „Acum sunt fizicieni pe Wall Street”, a spus Rossi. Gata cu juriștii, cu economiștii. Și capitalismul a suferit și el o metamorfoză. Din capitalismul industrial a devenit capitalismul financiar, care a creat o finanțare care este de zece ori PIB-ul mondial. „Dar astăzi asistăm la tranziția de la capitalismul financiar la capitalismul digital”, spune Rossi. Uită-te doar la declarațiile CEO-ului Apple, Tim Cook, în fața Senatului cu privire la cazul filialelor offshore și a taxelor de evaziune fiscală. „Este păcat că legea fiscală din SUA nu este adecvată pentru era digitală”, s-a apărat Cook. Pe scurt, capitalismul intră în era digitală.
Tocmai acest tablou al schimbărilor profunde formează fundalul reflecțiilor asupra Legii Unirii Finanțelor în cadrul mesei rotunde „La cincisprezece ani după situațiile și perspectivele financiare consolidate” organizată de Bocconi la finalul unui seminar de două zile de juriști și experți în materie. Reflecții ample care au fost inspirate din mărturiile și experiențele lui Rossi, Gabriele Galateri di Genola, președintele Comitetului de guvernanță corporativă și președintele Generali, și Renato Rodorf, consilier principal al Curții Supreme. Dezbaterea s-a învârtit în jurul a trei puncte: controale și utilitatea lor; directori independenți și remunerație.
CONTROALE SI UTILITATEA LOR
„Vom avea o mulțime de defecte, dar față de acum cincisprezece ani suntem zi din noapte”, a punctat Galateri care se întoarce la un episod emblematic. „Prima dată când a trebuit înființat un comitet de control la consiliul Fiat, s-au prezentat patruzeci. Erau cu toții acolo și nu era clar de către cine trebuia făcut. Astăzi situația este mult mai bună, oamenii sunt bine conștienți de responsabilitățile pe care le poartă. Desigur, procesul nu este terminat, dar suntem de la zi la noapte. Atunci ai nevoie de oameni care au coloana vertebrală și antrenament. Nu trebuie să creștem controalele, dar trebuie să facem distincție între cei care au avut pregătire și cei care nu au. Iar acolo unde sunt probleme, uneori răspunsul poate fi doar: „pentru că sunt criminali în jur”.
Când vine vorba de controale, totuși, există adesea o problemă de terminologie. Controale de ce? Și în ce scop? Pentru Renato Rordorf consilierul Curții de Casație, un lucru este controlul care permite organelor care au responsabilități într-o companie să aibă controlul deplin asupra a ceea ce se întâmplă, altul este supravegherea care insistă asupra funcționării corecte a companiei și care are scopul de a garanta o serie de subiecţi externi din cadrul companiei. „Pentru a folosi o metaforă auto – a spus Rordorf – un vitezometru și o cameră de viteză au ambele funcția de a determina viteza, dar primul servește șoferului, cel de-al doilea pentru vigilență”.
DIRECTORII INDEPENDENȚI
S-au înregistrat progrese considerabile și în ceea ce privește directorii independenți. Bineînțeles, definiția directorului independent rămâne dificilă și o cheie care se dezbate și în străinătate. „Eram în consiliul de administrație al unei mari companii engleze – a spus Galateri – m-au chemat și m-au pus să susțin un examen independent, cel mai bun la care se putea gândi. La un moment dat vine o investiție mare și am observat că atunci când consiliul de administrație s-a confruntat cu operațiuni care riscau să dezechilibreze echilibrul financiar pentru un beneficiu pe termen lung, s-a speriat. Teama independenților era cum să prezinte operațiunea pieței”. Pentru Galateri, principala problemă în Italia este că există, de fapt, două tipuri de independenți, cei de pe lista majoritară și cei de pe lista de minorități, care poartă întotdeauna pecetea numirii lor cu ei. „Nu-mi plac aceste două categorii – a spus Galateri – Ori ești independent, ori nu ești”. Pentru Rordorf impresia este că nu există o corespondență între realitatea fenomenului și descrierea juridică. Problema apare din faptul că directorul independent trebuie să aibă o perspectivă care să nu fie prejudiciată de viziunea majorității dar în același timp este chemat să joace rolul de director. „Ceea ce ridică o întrebare despre ce este directorul independent? „Poate – răspunde Rordorf – singurul sigiliu adevărat al independenței stă tocmai în certificatul de naștere, în desemnare. Adevărata garanție a independenței constă tocmai în a fi desemnat de cei care nu au putere de comandă în societate. Prin urmare, ar fi mai bine să valorificăm rolurile de director minoritar. Sistemul actual mi se pare foarte hibrid și nu pare a fi capabil să concilieze protecția minorităților cu participarea la management. Chiar dacă, Alan Greenspan a spus odată: „Nu am văzut niciodată un director independent versus CEO.” Pentru Rossi, soluția este că fiecare companie are un concept diferit de independență, în funcție de compoziția socială și de raportul de putere.
Două viziuni complementare în comparație, cea a lui Rordorf și Galateri, pe de o parte lumea teoretică a dreptului, pe de altă parte, operațiunile celor care conduc o companie. Puntea dintre cele două lumi, subliniază Rossi, ar putea sta în pregătirea magistraților: „Am putea părăsi această conferință – a spus el – cu un fel de cerere către Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca magistrații penali să aibă un stagiu pe consiliului de administrație și înțelegeți cum funcționează”.
Pe TUF, pe FIRSTonline au apărut recent următoarele intervenții:
Filip Cavazzuti (13 / 06 / 2013)
Marcellus Messori (16 / 06 / 2013)
