Faptul pozitiv este că se vorbește despre el, dar perspectivele de realizare a acestuia sunt puternic condiționate de faptul că fiecare participant la dezbatere, atunci când nu își exprimă negativitate, atribuie salariul minim. un sens personal care nu are prea mult de-a face cu „salariul minim”.
Cum se cuantifică salariul minim?
Cuvântul în sine spune totul: salariul minim nu poate satisface obiectivul „politic” al unei sume cât mai mari chiar și în comparație cu alte țări și care rezolvă problema puterii de cumpărare a angajaților.
În plus, salariul minim trebuie să se aplice la toate orele plătite care poate fi indicat în 173 sau 174 ore pe lună sau în maxim 2088 ore pe an, ore în esență altele decât orele lucrate care cu greu depășesc 1600 de ore ținând cont de absenteismul mediu pe motiv de boală și alte absențe din diverse motive, cu excepția cazului în care există activități suplimentare semnificative.
Prin urmare, ele pot fi identificate două aspecte ale salariului datorat lucrătorului: salariul minim care se plătește, în condițiile legii, în virtutea unui raport de muncă și remunerația care se plătește în raport cu sarcina/performanța în raport cu negocierea colectivă națională/firmă și, de ce nu; , individual
Cuantificarea salariului minim poate fi ușor de definit prin referință valorile plătite de fondul de concediere (maximum 1222,51 pe lună) ceea ce ar duce la o valoare orară de putin peste 7 euro pe ora, o sumă care nu ar compromite „abilitățile de negociere” ale sindicatului și ale organizațiilor de afaceri pentru a defini valori contractuale superioare legate de performanță.
Rolul sindicatelor în dezbaterea salariului minim
În ceea ce privește „subiectele negocierii” este necesar ca aceștia să renunțe la dorința de a reprezenta exclusivitatea negocierii comparativ cu legea.
Observ că la unsprezece ani de la ieșirea grupului Fiat din Confindustria, rămâne în continuare poziția subiecților contractuali (confederații sindicale și Confindustria) care, cu ocazia ratificării acordului interconfederal din septembrie 2011, și-au revendicat rolul în antiteză cu legea care introdusese articolul opt care recunoștea eficacitatea negocierilor aprobate de muncitori.
Acea poziție a sindicatelor confederale și a Confindustria a determinat ieșirea FIAT din Confindustria însăși.
Se întreabă de ce s-a afirmat acest lucru exclusivitatea relaţiei sindicale fata de legea nu s-a determinat adecvarea salariilor de care se plange toata lumea astazi!!!
Un salariu minim atestat în jur de 7 euro pe oră nu riscă să crească munca nedeclarată în activități care nu ar fi sustenabile cu salarii mai mari (casnici, activități discontinue etc.) să nu uităm cum anularea aproape totală a bonurilor a îngreunat unele activități, mai ales în agricultură, în timp ce ar crea spații noi și diferite pentru negociere.
Contractul național nu trebuie să mai îndeplinească art. 36 din Constituție „lucrătorul are dreptul la o remunerație proporțională cu cantitatea si calitatea muncii sale și în orice caz suficient pentru a asigura o existență liberă și demnă pentru sine și pentru familia sa”.
Dacă a doua parte a articolului este satisfăcută de salariul minim așa cum este satisfăcută de valoarea disponibilizărilor (nimeni nu a pus niciodată la îndoială constituționalitatea unor asemenea sume), prima parte a „compensației proporționale cu cantitatea și calitatea acestuia. munca" trebuie să fie satisfăcută prin negocieri colective naționale sau corporative sau individuale.
Spre o reformă a negocierii?
Negocierea poate fi legată și de orele lucrate și nu de numărul total de ore plătite, rezultând un efect de productivitate al companiei care ar permite creșterea salariilor.
Prin urmare, s-ar crea o nouă structură de salarizare cu salariul minim definit de lege, rezultatul bunăstării al negocierii aplicat atât tuturor lucrătorilor conform raportului de muncă, cât și salariul legat de sarcinile-performanță și orele efective lucrate.
Noul impuls al negocierii salariale, care nu mai este condiționat de constrângerea ireductibilității așa cum a fost de decenii, ar trebui redefinirea reprezentării subiectelor negociatoare, situație care nu a fost niciodată abordată în termeni legislativi în ciuda „bunelor intenții” declarate și care nu s-a mai concretizat de un deceniu.
Un acord semnat de oricine reprezintă majoritatea lucrătorilor ar valida sistemul de relații sindicale și ar da certitudini companiilor.
Mi se pare că, astăzi, negociatorii sunt mai preocupați a-și apăra rolul în loc să se confrunte cu transformările necesare ale sistemului de relaţii sindicale.
°°°Autorul a fost șeful relațiilor sindicale la Fiat-ul lui Marchionne și protagonistul disputei Pomigliano care a dus la ieșirea Fiat din Confindustria
