s-ar părea căinflația el disbernează. În China creșterea prețurilor de consum a crescut spre 4%. În'zona euro cifra de bază a urcat la 1,5%, nevăzută din martie 2013. În Folosi este mult peste 2%. Dar condiționalul este o necesitate.
Fara pesta porcină, care a înjumătățit numărul de porci și a mai mult decât triplat prețul cărnii sale, dinamica costului vieții în China ar fi aproape de 1% (consumul de carne de porc reprezintă 2,5% în sacul de cumpărături chinezesc).
În zona euro, cifra pare a fi o anomalie în comparație cu dinamica preturi de producator practicat pe piața internă excluzând energia, care se află în decelerare bruscă: +0,3% anual în octombrie (-1,9% cu energie), de la 1% în luna mai; apoi cele ale intermediarilor sunt în scădere (-1,0% de la +0,8%). Un semn că cererea slabă obligă companiile să taie listele de prețuri. Prea devreme pentru a revendica victoria asupra deflației.
SUA este paradis economic si pentru tendinta preturilor. Temperatura lor, ca și supa Goldilocks, nu este nici prea caldă, nici prea rece. La tarifele actuale, sau puțin mai mici, circulă din octombrie 2011, alternând răcirea și încălzirea fără vreo tendință anume.
Le materii prime au o encefalogramă plată. Simptom al cererii lente. Acum că China repornește, ne putem aștepta la o oarecare viață.
Ei, relicvă barbară și termometrul temerilor inflaționiste, s-a retras de la maximele atinse la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, pierzând un bun 6%, dar rămânând în creștere cu aproape 16% de la începutul anului 2019. Prin comparație, indicele dolar al burselor mondiale a crescut cu 20%; din moment ce maximele din august 2011, aurul a scăzut cu 19%, iar acțiunile au crescut cu 90%. Pentru a parafraza un mare poet-compozitor: nimic nu vine din aur, din acțiuni se nasc investițiile, veniturile, locurile de muncă...
