Orașul este de netrait, degradarea și dezordinea socială sunt stăpânii și cineva cade victimă a nedreptății și violenței. Protagonistul reacționează și se răzbune pentru abuzuri. Acesta, pe scurt, complotul lui Joker, filmul semnat de Todd Phillips, la prima sa implicare majoră în producție, care se bucură de o popularitate internațională enormă și, de asemenea, a urcat rapid în topurile din Italia. Există multe motive bune pentru acest succes.
În primul rând un test actoricesc superb, incomparabil al protagonistului Joaquin Phoenix, în chipul lui Arthur, un clovn cu aceeași mască tragicomică pe care o cunoaștem deja în cinema din că l-am văzut în precedentul Batman din 1989 (în acel caz interpretat de un alt mare Jack Nicholson). Actori de acest calibru nu se văd mulți în jur și, singuri, țin tot filmul. Măiestrie! Să adăugăm, de asemenea, că tema „mască” este un element sigur pentru o poveste cinematografică sugestivă. Din cele mai vechi timpuri teatrele grecești și romane au folosit măști pentru a reprezenta drame și comedii. Cinematograful nu a făcut altceva decât să reia această „tradiție”.
În al doilea rând, Joker conține în el o serie de referințe la titluri grozave care au făcut parte din istoria cinematografiei americane de acest gen: primul care îmi vine în minte este șofer de taxi de Martin Scorsese din 1976, cu un tânăr De Niro care arată ce este capabil să facă în fața unei camere. Alte filme, înainte și după și dincolo Fabricat in USA într-adevăr au îmbogățit genul „răzbunare” și ne amintim câteva. Printre primii care au încercat a fost cu Ingmar Bergman Fântâna Fecioarei din 1960, și să-i urmeze pe alții nenumărați precum marele Sergio Leone cu A fost odata ca niciodata in vest, apoi din nou Mario Monicelli cu Un mic burghez din 1977; apoi din nou saga coreeanului Park Chan-Wook, legendarul, merită să fie amintită Ucide-l pe Bill de Quentin Tarantino, fără a uita V de la Vendetta. Pe scurt: este un gen foarte profitabil care atrage publicul larg (va fi necesar să se înțeleagă și motivele, dar nu este o chestiune de critică de film).
Un alt motiv bun care dă roade Cetățean de mare interes este intersecția sa, intenția sa declarată de a se amesteca cu un alt mare mijloc de comunicare audiovizuală: televiziunea. Arthur, protagonistul, este atras de micul ecran TV și aspiră să participe la un talk-show regizat și jucat de un alt gigant al cinematografiei (Robert De Niro) și nu vom dezvălui cum se termină pentru că este vorba despre o scenă de actualitate. Tot în acest domeniu, filmul ne reproiectează textual scene deja cunoscute multor telespectatori, cel puțin cei abonați la platforma Netflix. Este despre Casa de hârtie, unde se întâmplă ca un grup de tâlhari să intenționeze să jefuiască Banca Spaniei și „publicul” este mai mult de partea tâlharilor decât de cea a poliției. Tema este nedreptatea socială care este foarte puternică și subliniată în Joker și nu întâmplător trezește interes și participare din partea publicului.
Din câte am văzut până acum, Joker are toate acreditările pentru a fi considerat un titlu excelent printre cei mulți din această parte a sezonului. Trebuie să subliniem însă un aspect care nu convinge. Așa cum a făcut însuși Tarantino cu cel mai recent film al său, încă o dată ne confruntăm cu o încercare de a rezuma vremurile bune, anii trecuți, când Hollywood și nu numai că avea idei grozave și creau produse destinate să intre în istoria cinematografiei. Avem încredere: ne așteptăm să vină titluri mari.
