Dezastrul economiei de către Lega

„A greși este uman, a persevera în eroare este diabolic”. Vechea zicală rezumă bine caracterul de bază al Ligii care a persistat de când liderul era Bossi până astăzi, sub conducerea „căpitanului” Matteo Salvini. În ADN-ul Lega există impulsul ireprimabil de a aduce dezastru economiei italiene. Într-adevăr, se întâmplase în 2011 când, în principal din cauza Ligii, Berlusconi nu și-a putut respecta angajamentele pe care și le-a luat cu Europa de a reforma pensiile, piața muncii și de a reduce puțin cheltuielile publice, mai ales prin vânzarea companiilor controlate de autoritățile locale. Consecința a fost o creștere a spread-urilor și o dificultate tot mai mare a băncilor în finanțarea economiei, atât de mult încât am intrat într-o recesiune încă din al treilea trimestru al anului, când guvernul de centru-dreapta era încă în șa, și apoi am căzut din prăpastie când guvernul Monti a fost nevoit să adopte măsuri drastice de redresare pentru a evita cele mai grave necazuri care ar fi dus la o incapacitate de plată a întregului sistem financiar italian cu consecințe dezastruoase pentru companii și locuri de muncă.

Acum câțiva ani distanță Matteo Salvini pare să fie pe drumul cel bun pentru a repeta greșelile trecute, în special privind pensiile și, în general, cu privire la lupta împotriva oricărei reduceri a cheltuielilor publice. Toate asezonate cu afirmații bombastice precum „Nu mă interesează răspândirea” sau „dacă Bruxelles insistă să ne facă să schimbăm manevra, le dau mai mulți bani italienilor”: de fapt, după părerea lui, cea care tocmai a fost lansată este o manevră a poporului. Adepții săi merg la televizor să spună că există o conspirație internațională împotriva guvernului suveran sau că birocrații de la Bruxelles nu au fost aleși de nimeni și, prin urmare, nu au dreptul de a vorbi.

Într-adevăr primele semne de criză sunt deja evidente iar aceste declarații nu fac decât să accentueze temerile economizorilor și potențialilor investitori, determinându-i să stea departe de Italia. Scăderea prețurilor bursiere atât a acțiunilor, cât și a obligațiunilor a făcut deja pierde în favoarea economizorilor italieni 200 sau 300 de miliarde, de parcă s-ar fi pus un patrimonial frumos fără să beneficieze măcar de cassa statului. Este adevărat că deocamdată sunt pierderi virtuale, adică pierderi nerealizate de cei care continuă să dețină titlurile și nu le vând, dar totuși există un efect serios de bogăție asupra gospodăriilor care reduc consumul și asupra bilanțurilor băncilor și companiilor de asigurări care dețin mulți roboți și titluri de valoare ale altor companii.

Plus că da sunt toate operațiunile de listare ale companiilor mijlocii și mici au fost complet blocate care în ultima vreme se apropiaseră de Bursă pentru a-şi putea finanţa planurile de creştere. Asa de multe investiții reale sunt cel puțin amânate iar acest lucru are deja repercusiuni asupra producţiei industriale şi asupra creşterii generale a economiei. Banca Italiei a estimat că creșterea PIB-ului în trimestrul trei a fost de 0,1%, adică aproape de zero. În al patrulea va fi poate zero. Acest lucru aruncă o umbră asupra estimărilor guvernului de creștere pentru anul viitor. De fapt, dacă continuăm așa, nu numai că nu vom atinge 1,5% așteptat, dar ne vom situa chiar sub 0,6-0,8% din așa-zisa tendință. În scurt riscăm să ajungem într-o „recesiune”.

Și dacă se întâmplă asta, ce cred că fac genii care ne guvernează? Ei au spus că vor reduce cheltuielile sau vor majora taxele pentru a atinge ținta de deficit de 2,4%. Dar, făcând acest lucru, ar deprima și mai mult economia și, astfel, ar elimina șansele de reducere a datoriilor. În scurt o spirală perversă de ieșit din care sperăm să nu avem nevoie de un nou guvern interimar capabil să impună recuperare de sânge și lacrimi!

Cea mai convenabilă modalitate pentru italieni ar fi să revizuiască complet manevra concentrând totul pe creșterea investițiilor atât publice, cât și private, pe sprijinirea ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor și femeilor. Pe scurt, economia noastră se lupta să iasă dintr-o criză de zece ani, iar locurile de muncă continuă să crească. Multe companii bune și-au revenit și erau pe cale să facă un alt salt tehnologic și de piață. A fost necesar să se sprijine acest proces nu numai cu autoritățile fiscale, ci cu o consolidare a cercetării și inovației și o anumită reformă a sistemului juridic. menită să creeze un mediu mai favorabil pentru afaceri și antreprenori. Și în loc de competitivitate nu vorbim niciodată. Cineva se amăgise că susținătorii Grillini și Lega fiind noi (sau aproape noi) sunt capabili să învingă corporațiile care blocau economia italiană și, în schimb, Di Maio și Salvini au avut grijă să nu atingă marile interese ale fermierilor, comercianților, industriașilor pe care îi trăiesc din monopol, și într-adevăr s-au dus imediat să-și neteze părul, în afară de fotografii de propagandă care nu au fost urmate de fapte.

Mulți încep să creadă că Salvini are un plan diabolic: folosirea Italiei pentru a arunca în aer Uniunea Europeană și a aduce țara noastră pe orbita lui Putin. La urma urmei, el a spus că este mai bine la Moscova decât în ​​multe capitale europene. Dacă ar fi adevărat, aceasta ar fi o adevărată „trădare” față de țară și cu siguranță nu ar fi bine pentru economia italiană legată de piețele europene. Cine știe dacă antreprenorii din Nord au evaluat cu atenție situația!