Coronavirusul devastează sistemul global de producție iar țara noastră este printre primele care arată în toată dramatismul consecințele economice ale pandemiei care îngenunchează lumea.
Este un efect de tsunami care a lovit industria italiană pe locul doi estimările CsC, Centrul de Studii Confindustria. În termeni procentuali, producția industrială în primul trimestru a înregistrat o prăbușire de -5,4% de la -1,4% în trimestrul IV 2019. Dar se uită la datele aferente ultimei luni, când mai întâi în Italia și apoi în rest s-au introdus interdicții și restricții în lume, că prăbușirea se manifestă în toată forța. Comparativ cu februarie, în martie, producția industrială s-a prăbușit cu 16,6%, aducând indicele la nivelurile de acum patruzeci și doi de ani. Nu numai că, dacă ar fi confirmată și de Istat, această cifră ar reprezenta cel mai mare colaps lunar înregistrat vreodată de la nașterea seriei istorice, adică din 1960.
Revenind în schimb la trimestru, -5,4% înregistrate în ianuarie, februarie și martie reprezintă cea mai mare scădere din primele trei luni din 2009, când activitatea productivă a scăzut cu 11,1% în perioada economică, copleșită de marea criză financiară internațională provocată de bula creditelor subprime.
Intrând în detaliile datelor: producția, fără numărul diferit de zile lucrătoare, a scăzut cu 9% în martie față de aceeași lună a anului precedent, în timp ce în februarie reducerea a fost de 4,7%. Comenzile de volum au scăzut cu 7,6% în martie față de februarie (-12,6% pe an), când au scăzut cu 1,9% față de ianuarie (-2,7% pe an).
„Măsurile de izolare și contrast introduse pentru limitarea răspândirii Covid-19 – explică Centrul de Studii Confindustria – au determinat un dublu soc negativ: din partea cererii, cu amânarea deciziilor de cheltuieli ale consumatorilor, închiderea a numeroase activități comerciale în sectoarele de alimentație publică, cazare, transport, cultural și de divertisment) și reducerea la zero a fluxurilor turistice; pe partea de aprovizionare, cu blocarea a numeroase activități de producție, atât prin decret, cât și pentru a permite igienizarea locurilor de muncă ale firmelor funcționale”.
Combinația celor doi factori „a realizat cel mai rău scenariu posibil, transformând economia italiană într-o recesiune care va fi profundă iar durata căreia va depinde de orele de ieșire din situație de urgență”. De altfel, ceea ce s-a înregistrat pe economia reală, continuă să explice Csc, a fost „un impact dramatic, nu numai în Italia”.
„S-a decis închiderea a 57% din activitățile industriale începând cu 23 martie (48% din producție); restul de 43% dintre companii au continuat să lucreze într-un ritm foarte lent, cu câteva excepții (alimentare și farmaceutice)”.
Și poate că nu s-a terminat aici, de atunci perspectivele pentru lunile următoare se înrăutățesc considerabil. Într-adevăr, în al doilea trimestru al anului 2020, activitatea productivă ar putea înregistra o nouă scădere de 15%, cu consecințe devastatoare asupra PIB-ului. Al doilea calculele Confindustria, produsul intern brut ar putea scădea cu 10% în ansamblu, 3,5% în primele trei luni, 6,5% în următoarele trei.
În acest context, trebuie amintit că premierul, Giuseppe Conte, a anunțat la 1 aprilie prelungirea închiderii activităților de producție până la 13 aprilie, explicând că ulterior redeschiderea se va efectua treptat. Din acest motiv, conchide CsC, este necesar „să se evite întârzierile în implementarea măsuri de sprijin pentru întreprinderi și lucrători pentru a nu agrava perspectivele deja dramatice”.
