The Business Roundable (BRT) este o asociație cu sediul în Washington DC BRT are o anumită pondere specifică în viața politică și economică a Statelor Unite. De fapt, asociază un număr mare de directori executivi (CEO) ai marilor companii multinaționale americane din noile și vechile economii. Scopul său este de a promova politici care favorizează afacerile. Printre membrii săi se numără Jeff Bezos, Tim Cook, Mary Barra, Jamie Dimon, care este președinte, și Alex Gorsky (CEO al Johnson & Johnson), care este secretar.
Recent, BRT a pus mâna pe documentul de înființare al asociației, „Declarația privind scopul unei corporații”, care își obligă membrii să urmeze politicile exprimate în această declarație. Din septembrie 1997, BRT nu a simțit nevoia să modifice document, Declarație privind guvernanța corporativă, pe care o eliberase la acea dată. Acum această nevoie pare să fi devenit urgentă.
Anul trecut, Jamie Dimon, CEO al JPMorgan Chase și președinte al Business Roundtable, a declarat într-un interviu: „Ne-am uitat la ceea ce a fost scris în 1997 și nu mai suntem de acord cu el. Nu prea descrie cum credem că ar trebui să fie meseria noastră”. În primăvara lui 2019, a fost înființat un comitet pentru a revizui Declarația din 1997.
Apoi, comitetul a emis o actualizare importantă pe 19 august 2019. S-ar putea vorbi chiar de o depășire a frazei cheie a Declarației din 1997. Aceasta: „Datoria fundamentală a conducerii și a directorilor este față de acționarii companiei”.
NEVOIA DE NOI PRACTICI
Fără îndoială, Corporate America trece printr-una dintre cele mai grele și mai tensionate perioade din istoria sa. Față de aceasta, nemulțumirea globală crește cu inegalitatea pe care o produce capitalismul, cu salarii mici, onorariile directorilor și practicile corporative de mediu. Salariul unui CEO, de exemplu, valorează de 250 de ori salariul mediu al angajatului. Presiunea de a elabora și implementa o etică diferită în a face afaceri apare din multe părți și cu forță.
Confruntați cu incapacitatea claselor conducătoare de a gestiona schimbarea și având în vedere criza politică și ideală a liberalismului post-zidul Berlinului, unii se uită cu adevărat la liderii marilor grupuri industriale și tehnologice pentru o posibilă acțiune suplimentară sau un sprijin puternic pentru politica politică. clasă.
Acesta este probabil motivul pentru care Business Roundable a decis să schimbe radical axa obiectivelor companiei. Acum accentul nu se mai pune pe crearea de valoare pentru actionari (actionari) – ceea ce ramane firesc – ci pe crearea acesteia pentru stakeholderi, adica toti acei subiecti implicati in business-ul companiei. Angajații, consumatorii, furnizorii și comunitățile locale.
SCOPUL COMPANIEI ÎN NOUL ZEITGESIT
Punctele cruciale care trebuie urmărite pentru atingerea acestui obiectiv sunt următoarele, conform Declarației BRT (pe care o cităm literal):
- Oferiți valoare clienților. Continuarea tradiției companiilor americane de a îndeplini și depăși așteptările clienților.
- Investește în angajați. Primul pas este printr-o compensație echitabilă însoțită de beneficii importante. Ele trebuie să includă, de asemenea, sprijin pentru formare și recalificare care vizează dezvoltarea de noi competențe într-o lume în schimbare rapidă. Promovăm diversitatea și incluziunea, demnitatea și respectul.
- Tratați toți furnizorii în mod corect și etic. Trebuie să ne străduim să fim parteneri buni cu alte companii, mari și mici, care ne ajută să îndeplinim misiunea companiei.
- Susține comunitățile în care lucrăm. Respectăm oamenii din comunitățile noastre și protejăm mediul cu practici durabile în toate activitățile.
- Generați valoare pe termen lung pentru acționari, care oferă capitalul de care companiile au nevoie pentru a investi, a crește și a inova. Ne angajăm să facem transparență și un angajament eficient cu acționarii.
SEMNATORII
Declarația a fost semnată de peste 200 de directori executivi și președinți ai companiilor americane.
Aici puteți găsi documentul original și lista completă a semnatarilor.
Menționăm câțiva: Julie Sweet de la Accenture, Jeff Bezos de la Amazon, Doug Parker de la American Airlines, Stephen J. Squeri de la American Express, Tim Cook de la Apple, Randall Stephenson de la AT&T, Brian Moynihan de la Bank of America, Larry Fink de la BlackRock , Dennis A. Muilenburg de la Boeing Company, Kewsong Lee de la Carlyle Group, D. James Umpleby III de la Caterpillar, Chuck Robbins de la Cisco Systems, Michael L. Corbat de la Citigroup, James Quincey de la Coca Cola, Brian L. Roberts de la Comcast, Michael S Dell de la Dell Technologies, Darren W. Woods de la Exxon Mobil, James P. Hackett de la Ford Motor Company, Lachlan K. Murdoch de la Fox, Mary Barra de la General Motors, David M. Solomon de la Goldman Sachs, Ginni Rometty de la IBM, Jamie Dimon, JPMorgan Chase, Ajay Banga de la Mastercard, James P. Gorman de la Morgan Stanley, Safra Catz de la Oracle, Ramon Laguarta de la Pepsi Cola, Albert Bourla de la Pfizer, Keith Block de la Salesforce, Bill McDermott de la SAP, James P. Keane de la Siemens , Oscar Munoz de la United Airlines, Mortimer J. Buckley de la Vanguard, Alfred F. Kelly Jr. de la Visa, Michael Roman de la 3M.
CĂTRE UN NOU CAPITALISM COLECTIV?
Inițiativa a avut un ecou imens în mass-media. Revista liberală și think-tank, „The Economist”, și-a dedicat coperta subiectului cu titlul: Pentru ce sunt companiile. Marile afaceri, acționari și societate. În editorialul său, „Economistul” pare foarte sceptic cu privire la oportunitatea de a împinge spre un capitalism colectiv. Așa se numește cadrul care configurează Declarația BRT.
„Oricât de bine intenționată, această nouă formă de capitalism colectiv va ajunge să facă mai mult rău decât bine”, scrie ziarul. În sensul că riscă să ridice o clasă de administratori care, nemai răspunzând direct nimănui, sunt lipsiți de legitimitate. Riscul este acela de a crește puterea discreționară a acestor subiecți scăpați de control asupra aşteptărilor părților interesate de la companie. Există, de asemenea, riscul de a deschide afacerea către interferențe politice nejustificate.
Pe lângă deresponsabilitatea administratorilor, capitalismul colectiv prezintă o a doua capcană. Acela de a fi predispus la stagnare. De fapt, capitalismul colectiv nu stimulează dinamism și schimbare. Să luăm de exemplu o epocă în care capitalismul a fost informat de acele principii, cea din anii ’60.
PIERDEREA DINAMISMULUI
Companii precum At&T și General Motors au jefuit consumatorii și au continuat să producă modele învechite și învechite sub pretextul urmăririi unor obiective sociale, cum ar fi un loc de muncă pe viață sau cercetare științifică sau susținând țesutul social al orașelor în care își desfășoară activitatea.
The Economist consideră că obiectivele corporative ar trebui să fie în continuare definite de acționari, nu de directori sau politicieni. Acţionarii vor decide ce măsuri vor întreprinde în favoarea părţilor interesate. Modul corect de a echilibra interesul acționarilor și al părților interesate este de a lucra pentru a crește valoarea pe termen lung și de a se adapta la schimbările din piață și modele de consum.
Această alegere ar putea duce la un alt pas decisiv în reforma capitalismului trimestrial. Adică extinderea proprietății și împărțirea acesteia și prin politici fiscale care favorizează intrarea de noi subiecți în structurile corporative. Din păcate, concentrarea actuală nu favorizează acest proces care poate fi garantat doar prin concurență.
„Occidentul are nevoie de inovație, proprietate distribuită și companii care se adaptează rapid la nevoile societății. Acesta este tipul de capitalism cu adevărat iluminat”, conchide revista londoneze.
O viziune care coincide pe un punct central, acela al primatului acţionarilor şi nu al directorilor în decizii de natură socială şi etică, cu exponenţii Şcolii din Chicago. Acesta din urmă continuă să se miște pe urmele lui Milton Friedman, care a fost teoreticianul maxim al profitului ca scop suprem al afacerilor pe o piață liberă.
PRESIUNEA DE IMPLEMENTARE A PRINCIPIILOR DECLARAȚIEI
Școala de afaceri Saïd de la Universitatea Oxford și facultatea de drept din Berkeley au invitat semnatarii Declarației să renunțe la declarațiile generice și să elaboreze puncte și termene precise în care intenționează să pună în aplicare principiile la care au aderat. Acest lucru ar pune capăt concepției greșite că singura datorie fiduciară a directorilor este față de acționari.
Mulți dintre semnatarii documentului au asigurat că asociația va elabora în curând propuneri mai detaliate cu privire la modul de realizare a intențiilor declarate în Declarație. „Acesta este doar primul pas”, a spus Chuck Robbins, CEO al Cisco. Și chiar poate fi.
Nancy Koehn, profesor de istorie la Harvard Business School, a declarat pentru New York Times: „Ei răspund la noul Zeitgeist. Ei înțeleg că afacerile ca de obicei nu mai sunt acceptabile. Cu toate acestea, este o întrebare fără răspuns dacă aceste companii doresc cu adevărat să schimbe modul în care își desfășoară activitatea”.
Și acesta pare să fie punctul central ca Anand Giridharadas, autorul Câștigătorii iau tot: șarada de elită a schimbării lumii. „Magnanimitatea și voluntarismul nu vor rezolva aceste probleme. Dacă Masa rotundă de afaceri este serioasă, mâine ar trebui să înceapă să-și pună greutatea în favoarea propunerilor legislative care pot lua taurul de coarne dincolo de această discuție pe canapea.”
TARMUL POLITIC
Au existat și reacții importante în arena politică. Senatorul democrat și candidatul la președinție Elizabeth Warren a spus că declarația ar fi „fără valoare” dacă nu ar duce la schimbări majore în comportamentul marilor afaceri. Printre aceste comportamente virtuoase, el menţionează mai puţină răscumpărare de acţiuni de către acţionari, salarii mai mari pentru angajaţi şi o remunerare a directorilor pe măsura salariilor angajaţilor.
Warren declară că vrea să apere capitalismul de propriile sale excese autodistructive, diferențiându-se astfel de curentul „socialist” al Partidului Democrat. Are niște idei destul de radicale despre asta. Idei care, fără îndoială, răspândesc valuri de anxietate în America corporativă. Potrivit lui Warren, grupurile mari ar trebui să acționeze pe baza unei concesiuni publice obținute de la comunitatea în care își desfășoară activitatea. Atunci când comunitatea apreciază că scopul social al companiei a eșuat, această licență ar putea fi revocată.
Atât Warren, cât și curentul socialist găsesc mult sprijin, deși minoritar, în rândul generațiilor tinere.
Judecata lui Bernie Sanders, cel mai proeminent exponent al curentului socialist al Partidului Democrat, este mult mai disprețuitoare. Senatorul Vermont a comentat declarația mesei rotunde de afaceri în aceste cuvinte: „Nu cred o clipă ce au spus. Dacă ar fi fost sinceri, ar fi trebuit să vorbească despre creșterea salariului minim la un prag de supraviețuire și despre necesitatea ca cei bogați și puternici să-și plătească cota echitabilă de impozite”.
De asemenea, interesant esteopinie de Andrew Ross Sorkin în New York Times. Andrew Ross Sorkin este editorialist și corespondent financiar pentru ziarul din New York și autor de bestselleruri Prea mare pentru a eșua. Cedare psihica (2009).
