În 1776, Maria Antonieta era regina Franței de doi ani și era deja recunoscută drept regina eleganței și a stilului. Nu a rezistat bijuteriilor, în special diamantelor. În primăvara anului 1776, el a cumpărat aceste două brățări cu diamante pentru 250.000 de livre, o sumă uriașă pentru vremea respectivă. Potrivit contelui Mercy-Argenteau, ambasadorul Austriei în Franța, aceștia au fost plătiți parțial cu pietre prețioase din colecția reginei și parțial cu fonduri pe care regina le-a primit de la regele Ludovic al XVI-lea. Descoperirile recente ale istoricului de bijuterii Vincent Meylan arată că în februarie 1777, în actele personale ale regelui Ludovic al XVI-lea, citim: „reginei: avans de 29.000 de lire pentru brățările cu diamante pe care le-a cumpărat de la Boehmer”.
ESCAPARE DIN FRANȚA ȘI MOȘTENIREA DIAMANTELOR
Contele Mercy-Argenteau și-a părăsit postul de ambasador al Imperiului Austriac în Franța în 1790 și și-a stabilit reședința la Bruxelles. La 11 ianuarie 1791, a primit o scrisoare de la regina Marie-Antoinette, pe atunci prizonieră la Tuileries din Paris. A anunțat că i se va trimite o cutie de lemn pentru păstrare. Mercy-Argenteau a ținut-o închis câțiva ani. La 16 octombrie 1793, Maria Antonieta a fost ghilotinată, iar în februarie 1794 împăratul Francisc al II-lea al Austriei (1768-1835) a ordonat deschiderea cufărului de la Bruxelles și inventarul. Scriea ca „Articolul nr. 6 – O pereche de brățări în care trei diamante, cu cel mai mare set în centru, formează două agrafe de rufe; cele două cleme acționează ca cleme, fiecare compusă din patru diamante și 96 de diamante înserate într-un guler”. Madame Royale (1778-1851), fiica supraviețuitoare a Mariei Antoinette, a primit aceste bijuterii în ianuarie 1796, la sosirea ei în Austria.
