„Astăzi a făcut posibilă clarificarea activității fundațiilor de origine bancară, a rolului pe care l-au jucat și pe care îl joacă chiar și în acest moment dificil pentru țara noastră. Ei demonstrează că au interpretat spiritul Legii din care s-au născut și sunt din ce în ce mai capabili să acopere rolul anticipatorilor în rezolvarea problemelor comunităților noastre, experimentând modele care devin utile politicilor publice comune, așa cum a fost cazul. , de exemplu, pentru locuințele sociale”. Așa a afirmat președintele ACRI, Giuseppe Guzzetti, vorbind la prezentarea Raportului Valorilor Mobiliare Mediobanca la sediul Mediobanca din Milano. Studiul investighează diferențele de instituție, misiune și, prin urmare, operaționale și de management, între fundațiile de origine bancară și fundațiile străine (americanele Harvard, Yale, engleza Wellcome și daneză Nova Nordisk).
După cum sa raportat în cadrul dezbaterii, fundațiile de origine bancară nu folosesc activele pentru a susține plăți, ci doar profiturile care decurg din acestea. Prin urmare, nu putem prefigura ipoteza, examinată de Raport, potrivit căreia în câțiva ani bunurile Fundațiilor vor dispărea. Au o viziune pe termen lung - au subliniat reprezentanții Fundațiilor - și, de asemenea, fondurile puse deoparte în trecut și utilizate recent, pentru a menține stabil nivelul de debursare într-un moment atât de dificil, sunt rezultatul profiturilor virtuoase obținute în trecute și puse cu grijă deoparte, tocmai având în vedere perioadele cu randamente scăzute.
Odată cu apariția crizei financiare, Fundațiile de origine bancară au sprijinit băncile, a amintit Guzzetti, prin subscrierea la majorările de capital care au devenit necesare și au contribuit la evitarea naționalizării băncilor italiene, evitând alte repercusiuni grave asupra cetățenilor italieni; în străinătate, în schimb, băncile au fost salvate cu bani publici. Dacă sprijinul public acordat capitalului sistemului bancar italian în perioada decembrie 2008 – iunie 2012 prin obligațiunile Tremonti (adică un împrumut) s-a ridicat la 4,1 miliarde, 0,3% din PIB-ul național, la nivel european în perioada octombrie 2008 – Octombrie 2011 volumul ajutorului (adică capitalului) oferit de statele membre în Europa a fost de 1.608 miliarde, egal cu 13,1% din PIB-ul european.
Evident, această intervenție a fundațiilor de origine bancară, menită să minimizeze impactul crizei bancare asupra comunității, a provocat o încetinire a procesului de diversificare a activelor. „Chiar dacă – a amintit Guzzetti – angajamentul a continuat către acea linie de diversificare în investiții corelate cu misiunea – precum cea din Cassa Depositi e Prestiti, în fonduri imobiliare de locuințe sociale, în fonduri de private equity, în utilități locale – prin care Fundațiile au lucrat pentru a sprijini dezvoltarea țării”.
Reprezentanții fundațiilor au subliniat apoi că creșterea numărului de angajați ai fundațiilor bancare, care a crescut cu 149% în zece ani, cu o creștere a costurilor totale de aproximativ 70%, se datorează faptului că în anul 2000, în anul intrării în funcţiune a Ciampi, aceste Fundaţii nu finalizaseră încă procesul de creştere şi consolidare care era necesar pentru implementarea integrală a liniilor directoare cuprinse în acestea. În orice caz, structurile Fundațiilor de origine bancară nu sunt redundante: în 2010, numărul total de angajați ai celor 88 de Fundații este egal cu 1.014 unități, cu o medie de 11,5 angajați pe Fundație. Prin urmare, cifra reflectă procesul evolutiv prin care trece orice organizație atunci când trece de la o fază de start-up la una de consolidare.
