Guido Compagna: „Propunerea fratelui meu Luigi asupra mafiei este un ticălos parlamentar”

permiteți-mi să folosesc „FIRSTonline” pentru a încerca să ies dintr-o poveste kafkiană în care m-am trezit încurcat. Să mergem în ordine și să începem de la fapte. Luni trecută, un senator de centru-dreapta a prezentat un amendament pentru a reduce (considerabil) pedepsele pentru implicarea externă în asociațiile mafiote. Pe scurt, o prevedere salvează parțial Dell'Utri, salvează parțial Cosentino și poate pentru referință ulterioară salvează și altele. Având în vedere că în PDL, alegerea în acest domeniu a fost întotdeauna destul de largă. În spatele inițiativei se află probabil un avertisment „mafiot” pentru Alfano să nu se implice prea mult în sprijinul și participarea la guvernul Letta. Deja cu alte ocazii (afacerea Lavitola și casa lui Fini) senatorul în cauză se remarcase prin serviciile reduse. Bineînțeles că de data aceasta inițiativa senatorului grupului Gal (Grupul pentru autoguvernare locală, un fel de grup de proaste companii al PDL, util pentru a mai avea câteva locuri în comisii) s-a înființat rapid după previzibilul protest nu numai din Pd. Iar senatorul reușește să obțină rezultatul politic extraordinar de a fi „dezgustat” chiar și de președintele senatorilor PDL Schifani.

Nimic extraordinar din câte s-a văzut. Doar că senatorul se numește Luigi Compagna și este (nu la alegerea mea) fratele meu. Cu el, tocmai în încercarea de a nu avea oportunități de confruntare, am evitat de ceva vreme să am vreo relație, având în vedere alegerile sale politice aventuroase și deloc lăudabile. Acum, însă, se întâmplă ca Ansa, în raportarea inițiativei sale imprudente, luni după-amiază să îl indice pe Guido Compagna (așa mă cheamă) drept autor. Informat despre acest lucru prin apeluri telefonice și mesaje text de la prieteni, am sunat la agenție și am subliniat eroarea. Ei își cer scuze și mă asigură: remedierea a fost deja postată online. Pe care, însă, puțini iau în considerare. Astfel încât, atât pe numeroase site-uri online (chiar și ale principalelor ziare), cât și în unele ziare de marți (precum și în discursul lui Crozza la Ballarò), continui să fiu indicat ca autor al a ceea ce consider un ticălos parlamentar și o încercare de a promovarea crimei organizate.

Pe cine să dea vina? Nu stiu. Si eu am facut treaba asta si stiu ca e usor sa gresesc un nume (cine stie de cate ori mi s-a intamplat) si mai stiu ca linia de corectie a agentiei poate scapa oricui. Dar de ce Luigi este schimbat cu Guido și nu cu un Gennaro sau un Giuseppe? Cineva, ca să mă mângâie, mi-a spus: „Poate pentru că ești mai cunoscut decât fratele tău”. Poate, dar primesc doar daune din cauza asta. Aș putea încerca să-mi schimb numele de familie, dar l-aș considera o ușoară în amintirea tatălui meu Francesco, care a fost mai întâi un politician respectat și apoi un politician târziu plâns. Aș putea să-l caut pe fratele meu să-l bată. Dar sunt gesturi de gladiatori care nu mi se potrivesc și atunci nu se spune că aș avea mâna. Trebuie doar să dau vina pe „destinul cinic și trișor” (citatul este din Giuseppe Saragat), să recurg la o ironie dureroasă și să trimit această scrisoare pe site, cu care sunt binevenit (ocazional) să colaborez. O imbratisare.