Falimentul Greciei ar putea deveni realitate luna viitoare. „Cele patru rate datorate în iunie la FMI se ridică la un miliard și 600 de milioane de euro: bani care nu vor fi plătiți, pentru că nu avem”, a anunțat ieri la Mega TV ministrul de Interne Nikos Voutis, subliniind că UE și FMI stabilesc „condiții inacceptabile” în schimbul eliberării tranșei de ajutor de 7,2 miliarde convenite în februarie. În special, guvernul Syriza nu intenționează să cedeze în privința pensiilor și a restabilirii contractelor colective de muncă, aspecte asupra cărora Angela Merkel s-a dovedit a fi mai rigidă decât în trecut în timpul ultimului summit european de la Riga. Acum dilema este pe masa G7 care se va întruni la Dresda joi și vineri.
IPOTEZA ACORDULUI
Dacă cele două părți găsesc un acord in extremis, nu ar fi vorba de o soluție definitivă. Cu transferul de 7,2 miliarde, Atena ar urma să plătească rata din iunie către FMI și alte 3,5 miliarde către BCE, scadente în iulie. Dar riscul de faliment ar fi doar amânat, în condițiile în care țara ar avea nevoie de cel puțin 30 de miliarde doar pentru a supraviețui verii. Prin urmare, închiderea negocierilor în curs de desfășurare ar câștiga doar timp pentru a conduce o nouă negociere. Acest lucru ar continua să alimenteze cercul vicios în care Grecia, UE și FMI sunt prinse de ani de zile, ca să nu mai vorbim de faptul că de data aceasta încă un pachet de ajutor ar risca să nu obțină aprobarea unor parlamente naționale, conduse de Bundestagul.
SCENARIUL GREXIT
În ceea ce privește Grexit, potrivit ministrului grec de Finanțe, Yanis Varoufakis, eșecul cu revenirea la drahmă ar fi un eveniment „catastrofal”, care ar marca „începutul sfârșitului monedei euro”. Dar despre ceea ce s-ar întâmpla după o eventuală ieșire a Atenei din moneda unică, există doar ipoteze. Este probabil ca Grecia să fie nevoită să blocheze fuga de capital, să naționalizeze băncile, să bată bani și să intensifice inflația pentru a se finanța, deoarece piața de capital ar fi închisă chiar și pentru împrumuturile pe termen scurt. Ratele dobânzilor ar exploda vertiginos, iar drahma 2.0 ar suferi o devalorizare colosală, în timp ce datoriile private ar putea continua să fie denominate în euro. Desigur, pentru exporturi, moneda slabă ar fi o mană cerească, dar exporturile grecești acoperă o mică parte din PIB și cu greu ar putea conduce la o redresare.
IDEEA UNEI MONEDE ALTERNATIVE ÎMPREUNĂ CU SIDA
Există și o a treia cale: Grecia ar putea eșua fără a părăsi euro, introducând temporar o monedă paralelă pentru plata salariilor și pensiilor publice. Cu toate acestea, această ipoteză nu ar împiedica falimentul băncilor, deoarece în caz de insolvență BCE ar trebui să taie sistemul de ajutor de urgență ELA, privând sistemul de credit grec de singurul sprijin de care se bucură în continuare. Prin urmare, problema negocierii unui nou plan de ajutor internațional ar apărea probabil din nou.
Falimentul din 2012
În realitate, Grecia a intrat deja în incapacitate de plată în martie 2012. Din punct de vedere tehnic, a fost o „tunsoare”, așa cum se numea, dar rezultatul a fost încă o pierdere masivă pentru creditori: investitorii privați au suferit o depreciere de peste 70% din valoarea nominală. valoarea obligațiunilor guvernamentale grecești pe care le aveau în portofoliu, permițând Atenei să-și reducă stocul datoriei publice cu 100 de miliarde de euro.
CINE AR SUFERIT PIERDERILE AZI? SOCIALIZAREA DATORIILOR
Astăzi, pierderea ar cădea asupra contribuabililor europeni, după ce în ultimii ani povara datoriei grecești s-a mutat de la instituțiile de credit la state. Intervenția a implicat toate țările UE, pro rata, în schimbul acceptului guvernului de la Atena pentru politicile de austeritate.
Între 2009 și 2014, Germania, Franța și Italia și-au umflat expunerea cuferelor publice la Atena, respectiv de la zero la 61,64 miliarde, de la zero la 46,56 miliarde și de la zero la 40,87 miliarde. În aceeași perioadă, expunerea în Grecia a băncilor germane, franceze și italiene a scăzut de la 45 la 13,51 miliarde, respectiv de la 78,82 la 1,81 miliarde și, respectiv, de la 6,86 la 1,06 miliarde.
Acest pas a fost posibil datorită unui mecanism indirect. Practic, statele europene nu au împrumutat niciodată bani direct Atenei, ci au finanțat fonduri de economisire a statului (întâi FESF, apoi MES), care au transferat fondurile băncii centrale elene, care, la rândul ei, a trimis lichiditatea instituțiilor private grecești. , care a folosit acele resurse în cea mai mare parte pentru a rambursa datorii. De aceea, doar o mică parte din ajutorul internațional acordat Greciei a ajuns în economia reală. Mereu Între 2009 și 2014, Grecia și-a văzut rata șomajului crescut de la 16% la 25%, iar datoria sa a crescut de la 125% la 175,5% din PIB, care a scăzut ea însăși cu 25%.
CUM AR REACȚIONA PIAȚA LA UN NOU EȘEC?
Nimeni nu poate ști cu siguranță, chiar dacă socializarea datoriei grecești i-a liniștit pe mulți analiști. În orice caz, teama de riscul de contagiune nu a dispărut complet. Teama este că speculatorii internaționali ar putea vinde în masă obligațiunile guvernamentale ale Europei, crezând (sau pretinzând că cred) că destinul grecilor ar putea afecta și alte țări.
Scopul ar fi să se întoarcă la speculații asupra schimbărilor în spread, dar ar fi totuși o strategie mult mai complicată de urmat decât în trecut, având în vedere că relaxarea cantitativă a BCE este acum în curs, iar Eurotower are și săgețile de Ot. Acestea sunt tranzacțiile monetare definitive, achizițiile de obligațiuni publice cu funcție anti-speculativă al căror efect de anunț a fost suficient pentru a stinge atacul pieței împotriva monedei euro care a avut loc în 2012 (explicația privind site-ul Băncii Centrale Europene).
UPDATE:
Syriza a respins cererea aripii extremiste a partidului de a nu rambursa împrumuturile către Fondul Monetar Internațional. Comitetul Central a respins propunerea cu 95 de voturi contra 75 și un buletin alb. Au fost respinse și cererile de naționalizare a băncilor și de organizare a unui referendum care să le dea alegătorilor puterea de a respinge orice acord cu creditorii internaționali.
„Grecia și creditorii săi au o nevoie imperioasă de a ajunge la un acord cât mai curând posibil”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Gabriel Sakellaridis, adăugând că Executivul își propune să ajungă la un acord până la începutul lunii iunie: „Atâta timp cât suntem în măsură să ne plătim angajamentele, le vom plăti. Este responsabilitatea guvernului să fie în măsură să-și îndeplinească obligațiile.”
