„Unul dintre motivele, poate principalul, pentru care guvernul condus de Mario Monti nu a reușit să reducă cheltuielile publice a fost alegerea de a menține, aproape fără excepție, toți marii birocrați care conduc ministerele”. Așa începe editorialul lui Francesco Giavazzi publicat în această dimineață în Corriere della Sera, mergând direct în miezul problemelor. Cine avertizează: „Noul guvern are până pe 31 mai să decidă dacă confirmă conducătorii de rang înalt ai ministerelor: șefi de cabinet și birouri legislative, șefi de departamente, directori generali. Oricine nu este confirmat în mod explicit va expira automat. Este una dintre cele mai importante alegeri ale săptămânilor următoare”.
Giavazzi are perfectă dreptate și cel al guvernului Monti - multe reforme anunțate dar puține efectiv implementate din cauza sabotajului birocrației ministeriale - este un caz școlar. Un caz care ridică o problemă care nu este nouă, dar mereu deranjantă: Cine conduce cu adevărat în Italia? Politică sau birocrație? Guvernul sau super-birocratii foarte puternici si imobilizati?
Întrebarea fusese deja ridicată ieri de Giulio Sapelli care, îninterviu acordat FIRSTONlinereclamase pe primul loc cu problema Oficiului General de Contabilitate a Statului, un fel de stat în cadrul unui stat, și oportunitatea de a-și trimite acasă proprietarul, Mario Canzio. Nimic personal desigur, dar o problemă politică și instituțională cât o casă, care astăzi îl uşurează şi pe Giavazzi.
Ce se atribuie lui Canzio și super-birocratilor? „Să fi sabotat cu bună știință – sunt cuvintele lui Sapelli – deciziile politice luate de Guvern și Parlament în materie de dezvoltare”.
„Mario Canzio, actualul Contabil General de Stat – scrie Giavazzi astăzi în Corriere – a intrat în Departamentul de Contabilitate în 1972, în urmă cu 41 de ani, ca funcționar al Inspectoratului General al Bugetului, biroul care deține controlul asupra cheltuielilor publice. Din acea zi, cheltuielile publice nete de dobândă au crescut (la prețurile de astăzi) cu aproximativ 200 de miliarde, de la 32 la 45% din PIB. De când a fost numit contabil general în urmă cu opt ani, acesta a crescut cu peste 30 de miliarde.
Evident că nu este doar vina contabilului general, ci sunt două puncte pe care Giavazzi le ridică pe bună dreptate și care merită să fie aduse la masă: 1)"Monopolul informației este adevăratul motiv al puterii birocrației”, dar acest monopol trebuie rupt și cine trebuie să decidă – Guvern și Parlament – trebuie să posede toate elementele cognitive pentru a putea face propriile alegeri în interesul țării; 2) Contabilul general este o numire pe viață și aceasta este o problemă care trebuie rezolvată.
Într-un moment în care înlocuirea este cerută și uneori realizată în politică și în multe sectoare ale vieții țării, nu a venit momentul să aducem un suflu de reînnoire și transparență nici măcar înaltei birocrații cu o perenă rotație a superbirocratilor din un minister la altul? Cazul Contabilitatii este poate cel mai frapant dar nu este singurul. Vrem să vorbim despre Ministerul de Externe sau de Ministerul de Interne?
Să fim clari: o tehnostructură expertă și competentă este esențială pentru o bună guvernare și o bună administrare, dar alegerile politice nu sunt la latitudinea super-birocraților. Și dacă, așa cum trebuie, trebuie să aprindem lumina reflectoarelor toate castele, cea a birocrației cu siguranță nu poate fi exclusă.
