Ce va fi cu lira? Dar restul Regatului Unit? La cine se va adresa petrolul din Marea Nordului? Nu a existat încă secesiune, dar îndoielile și ipotezele cu privire la soarta economică care o așteaptă Marea Britanie se înmulțesc. Pe 18 septembrie, scoțienii vor trebui să aleagă prin referendum dacă rămân sau nu sub egida Londrei. Dacă cauza independenței va prevala, se vor deschide scenarii încă neexplorate în cadrul Uniunii Europene.
Ipoteza rupturii de pe pământul britanic a prins contur în ultimele săptămâni. Duminică, pentru prima dată, un sondaj le-a dat secesioniştilor în frunte, deși îngust (51 până la 49%, conform calculelor YouGov pentru Sunday Times). Evident, jocurile nu sunt deloc închise, și pentru că – având în vedere marja de eroare statistică – ceea ce ne confruntăm astăzi este o remiză virtuală. Doar incertitudinea este însă suficientă pentru a suna sirenele de alarmă în Anglia, mai ales după ce frontul unionist a risipit un avantaj aparent de netrecut (aproximativ 22 de puncte procentuale) în doar o lună.
Tot duminică, ministrul britanic de Finanțe, George Osborne, a promis transferul unei mai mari autonomii Scoției în cazul respingerii referendumului: „În zilele următoare – a anunțat el – va ajunge un plan de acțiune care să acorde puteri mai mari. peste impozite, cheltuieli și bunăstare”. Apoi, însă, un avertisment: „Dacă Scoția optează pentru independență – a tunat Osborne –, sub nicio formă nu va putea folosi lira”.
STERLINGUL
Ministrul a ridicat astfel o întrebare crucială, cea a monedei. În vremurile campaniei pentru referendum este de înțeles că Osborne încearcă să-și sperie adversarii, dar ipoteza înlocuirii lirei cu o nouă monedă scoțiană nu este singura și nici poate cea mai probabilă.
Potrivit lui Alex Salmond, prim-ministru în Parlamentul din Edinburgh și lider al partidului divizat SNP (Scottish National Party), Scoția independentă va continua să folosească lira sterlină. Există două căi posibile: crearea unui fel de „Sterlinzone” în imitație a zonei euro, sau adoptarea informală a monedei britanice, la egalitate cu ceea ce se întâmplă în Kosovo cu euro și în Panama cu dolarul.
Ar fi însă două obstacole de depășit: în primul caz, opoziția Londrei față de zona valutară bazată pe lire sterline, în al doilea, previzibila fuga a băncilor scoțiene, care s-ar muta pe pământul englez pentru a continua exploatarea Băncii Angliei ca un creditor de ultimă instanță.
Pe de altă parte, alternativele nu sunt nesfârșite. Prima este adoptarea monedei euro, nedisprețuită de SNP, care însă ar presupune un sistem de control mult mai invaziv decât cel englez și ar necesita în primul rând intrarea în UE, departe de a fi imediată; a doua este crearea unei bănci centrale scoțiane care să emită o nouă monedă. Ar fi cu siguranță o monedă foarte slabă și supusă speculațiilor, dacă nu este legată de liră. În plus, „lira scoțiană” ar contribui la revigorarea exporturilor scoțiene aflate în dificultate, dar ar afecta puterea de cumpărare și finanțele publice.
CONTURI PUBLICE
Poate chiar mai complex decât capitolul valutar este tocmai cel care privește bugetul oricărui stat nou. Problema centrală este distribuția datoriei publice. Conform calculelor Institutului Național de Cercetări Economice și Sociale (Niesr) englez, datoria scoțiană, pe bază de recensământ, ar fluctua între 121 și 143 de miliarde de lire sterline, egal cu un procent între 73 și 86% din PIB. Mai mult, după împărțire, restul Regatului Unit ar urma să-și vadă raportul datorie/PIB crescând de la actualul 90,6% la între 94 și 101%.
Chiar și pe acest front, însă, litigiile ar fi inevitabile. SNP a amenințat deja guvernul central: dacă nu există o uniune monetară, Edinburgh va refuza să își asume partea din datorie (Trezoreria britanică, pentru a liniști piețele, s-a angajat să garanteze întreaga datorie în faza de tranziție la independență. ). Mai mult, în timpul negocierilor, Londra și-ar putea aminti cum în trecut Scoția a primit transferuri de la statul central care au contribuit nu puțin la creșterea datoriei britanice. Edinburgh, la rândul său, ar putea cere ca partea sa din datorie să fie dedusă din taxele pe care Regatul Unit le-a colectat pentru extracția petrolului scoțian.
ULEI DE MARE DE NORD
Acest lucru ne aduce la unul dintre cele mai sensibile puncte ale unei posibile secesiuni: proprietatea asupra câmpurilor petroliere din Marea Nordului. Tot conform calculelor Niesr, Scoția independentă ar trebui să aibă dreptul la aproximativ 91% din cifra de afaceri produsă de vânzarea petrolului, deoarece majoritatea resurselor se găsesc în apele sale teritoriale. Pe de altă parte, încă o dată întrebarea ar lăsa loc unor negocieri nesfârșite, fie și doar pentru că până acum majoritatea investițiilor în puțuri și platforme au venit de la guvernul britanic sau de la gigantul British Petroleum.
De asemenea, este necesar să se țină cont de problema rentabilității: în ultimii ani, de fapt, tendința prețului aurului negru și unele închideri neprevăzute au făcut ca veniturile produse de petrolul scoțian să se scufunde. De la 12,4 miliarde de lire sterline în 2008-2009, a trecut la 6,5 miliarde în 2012-2013. O cifră menită să scadă și mai mult: în cea mai optimistă prognoză, conform Oficiului de Responsabilitate Bugetară, în 2017-18 cifra de afaceri ar trebui să se stabilească la 3,5 miliarde de lire sterline, sau mai puțin de jumătate din cele 7,3 așteptate de SNP pentru aceeași perioadă. .
PENSII ȘI SĂNĂTATE
Nici nu putem trece cu vederea cele două probleme care, potrivit The Economist, ar fi în fruntea listei de probleme de rezolvat pentru un Edinburgh separat de Londra: pensiile și sănătatea. Frontul asigurărilor sociale este cel mai îngrijorător, întrucât – în virtutea fluxului constant de tineri scoțieni care emigrează în Anglia pentru a-și găsi de lucru – în următorii câțiva ani raportul dintre activi și pensionari va scădea în Scoția, în timp ce va crește în Anglia. În ceea ce privește sănătatea, un studiu publicat de OCDE plasează calitatea vieții din Scoția printre ultimele trei din Europa, gândiți-vă doar că în orașe precum Glasgow speranța medie de viață nu depășește 69 de ani.
Pentru asistență medicală și pensii, până acum, cea mai mare parte a facturii scoțiane a fost plătită de la Londra. De unde vor veni banii în caz de secesiune? Salmond vorbește despre înființarea unui fond suveran care – alimentat de veniturile din petrol – investește pe piețele financiare, luând ca model experiența norvegiană. Secesioniştii mai susţin că Scoţia mai poate extrage petrol şi gaze pentru 1.500 de miliarde de lire sterline şi că veniturile fiscale legate de aurul negru vor garanta 57 de miliarde de acum până în 2018. Cifre care, însă, potrivit unor experţi, sunt în mare măsură supraestimate.
În termeni generali, mai mulți economiști subliniază că cheltuielile publice scoțiane depășesc astăzi veniturile fiscale produse. noul guvern independent ar trebui, prin urmare, să înceapă istoria noii țări cu două măsuri nedorite: reduceri ale cheltuielilor publice și majorări de taxe.
CE PIERDE REGATUL UNIT
În cazul secesiunii, restul Regatului Unit - pe lângă pierderea unei treimi din teritoriul său și o zecime din locuitorii săi - va plăti un preț mai mult politic decât economic. Eventuala pierdere a Scoției ar risca să pună sub semnul întrebării scaunul britanic din G7, precum și cel din Consiliul de Securitate al ONU. În plus, fără alegători scoțieni, este aproape sigur că separatiștii vor câștiga referendumul din 2017 privind rămânerea în Uniunea Europeană. Între timp, Țara Galilor și Irlanda de Nord vor încerca să calce pe urmele Edinburghului.
REACȚIA PIEȚELELOR
În ceea ce privește piețele, până acum, perspectiva secesiunii scoțiene nu a provocat prabusiri reale ale prețurilor acțiunilor. Mai degrabă, lira a ajuns în vizorul investitorilor, care s-a slăbit semnificativ în ultimele sesiuni. Cursul cu euro a urcat la cel mai ridicat nivel din iunie, la 0,8017 (adică este nevoie de 0,8017 lire sterline pentru a cumpăra un euro), în timp ce la începutul lunii septembrie era la 0,79.
Pentru Kit Juckes, strateg forex al Société Générale, dacă Scoția va vota în favoarea independenței moneda britanică s-ar putea devaloriza cu încă 5%. „Lira a fost supusă unei presiuni semnificative și este puțin probabil să găsească ușurare în următoarele două săptămâni”, adaugă Sam Tuck, strateg la Banca Anz –. Acum trebuie să înțelegem detaliile tehnice ale unei posibile diviziuni care pare foarte probabilă. Este clar că, chiar dacă acest referendum eșuează, întrebarea nu va fi închisă”.
De altă părere Kevin Daly, economist al Goldman Sachs și autorul unui raport despre cazul scoțian: „Un vot pozitiv pentru independență rămâne puțin probabil. Dacă vedem o victorie surpriză da, consecințele pe termen scurt pentru economia scoțiană și pentru cea a Marii Britanii în general, ar putea fi dezastruoase.” Temerile gravitează mai ales în jurul unei posibile uniuni monetare între Scoția independentă și restul țării, care ar putea duce la o „vânzare de active scoțiane”. Unirea lirei „ar putea duce la o criză monetară de tip european în cadrul Regatului Unit”, ale cărei consecințe ar fi „incalculabile”, conchide Daly.
Chiar și conform analiștilor din Credit Suisse, în ciuda rezultatelor sondajelor, probabilitatea ca votul da să câștige nu depășește 25%. Analiștii brokerului elvețian consideră că, în caz de secesiune, companiile scoțiene de export (cum ar fi Diageo și Pernod Ricard) ar putea avea unele avantaje, în timp ce bănci precum Rbs, Lloyds și Tsb ar fi penalizate.
