A doua zi a Statelor Generale de comerț exterior a fost mai concretă decât prima, dar nu a adus nicio veste semnificativă în contextul sprijinirii internaționalizării. Au avut cuvântul antreprenorii, reiterând unele dintre solicitările pe care le fac de multe luni încoace și rezumandu-le într-un „Manifest” pe care îl publicăm integral ca atașament.
Întâlnirea a început cu un prolog al lui Massimo Calearo Ciman, consilierul personal pentru comerț exterior al premierului Berlusconi, care și-a concentrat discursul pe o singură temă: comerțul exterior necesită un minister ad-hoc. Iar antreprenorii din sală au răspuns cu o lungă rundă de aplauze. Pentru ce motiv? „Pentru ca miniștrii și cele mai înalte autorități externe să ne primească – a spus Calearo Ciman – avem nevoie de cea mai înaltă personalitate instituțională, adică capabilă să angajeze guvernul în probleme atât de cruciale pentru economia noastră. Antreprenorii o cer. Exporturile sunt petrolul nostru și împreună cu turismul și moștenirea culturală reprezintă unul dintre atuurile fundamentale ale economiei italiene. A venit momentul ca și comerțul exterior să aibă ministerul său, fără costuri, deoarece structura și personalul sunt deja acolo. Este nevoie doar de un decret al Consiliului de Miniștri”.
Cele 6 mese de lucru (Agro-alimentare; Mediu/energie; Mobilier-sistem locuinta; Automatizari - Mecanica - Mobilitate; Imbracaminte - Sistem personal si Servicii) s-au reunit apoi pentru a examina propunerile elaborate in cadrul lucrarilor pregatitoare. Rezultatul final este, de fapt, Manifestul. Principala preocupare a antreprenorilor, orfani ai ICE suprimate, a fost aceea de a avea un organism, o agenție, un centru național care să fie capabil să promoveze Made in Italy într-un mod unitar și coordonat. Preocuparea este clară: agențiile regionale de promovare (care au această funcție din 1999) nu funcționează; Gheața a fost suprimată; ambasadele nu au desfăşurat până acum o activitate comercială reală. În ceea ce privește modul în care ar trebui organizată această nouă agenție, opiniile nu sunt în totalitate omogene în acest sens. Iar documentul final vorbește despre obiectivele acestei agenții, dar nu despre organizarea acesteia. Cineva, la masa rotundă finală a antreprenorilor, a ieșit cu o frază de genul: „Nu înțeleg de ce au suprimat ICE”, garantând la rândul său aplauzele clacă groase a foștilor angajați ai Institutului. Dar dacă acesta din urmă poate fi înțeles, nu înțelegem cum întreprinzătorii, care până nu demult se întreceau între ei vorbind de rău Gheața, spunând că a fost un vagon birocratic inutil și scump, regretă astăzi „tel quel” . Nimeni care a avut curajul să preia cele 10 puncte trasate de Ugo Calzoni pe aceste pagini pentru a reordona noua agenție din punct de vedere al obiectivelor și structurilor. Dar creșterea nu poate veni doar dintr-o reeditare a vechiului Mincomes și a vechiului Ice! Poate ca unii antreprenori (dar nu toti) nu au vrut sa deranjeze operatorul (in cazul de fata ministrul dezvoltarii economice romani). Însă operatorul, care la finalul lucrării ar fi trebuit să-și prezinte versiunea noii agenții (cea oficială, care ar trebui să apară în decretul de dezvoltare) a considerat de cuviință să nu fie văzut, lăsând ultimele cuvinte pe omniprezentul său viceministru. Polidori și comisarul UE Tajani.
Mai interesantă, însă, în documentul final, este partea privind măsurile pentru competitivitate: unele măsuri fiscale, extinderea portofoliului de instrumente financiare de care dispune sistemul public (Simest mai ales), care nu era în prima versiune a document (credem că și noi am adus o mică contribuție cu propunerile noastre). Ideea de a include în IMM-urile exportatoare, în colaborare cu universități și instituții de formare, tineri specializați în subiecte legate de comerțul exterior, selectați dintr-o bază de date națională deținută de agenție care urmează să fie înființată, este excelentă. O prevedere legislativă ar trebui să prevadă această formă particulară de contract și stimulente fiscale atât pentru voluntar, cât și pentru compania care îl primește.
Există, dincolo de proclamațiile obișnuite, voința și capacitatea politică de a aplica măcar aceste măsuri, deloc uluitoare, dar cu siguranță mai bune decât status quo-ul? O vom vedea în săptămânile următoare. Pentru că dacă creșterea nu începe cu sprijinul pentru comerțul exterior, de unde ar trebui să începem? Și dacă nu există creștere, în PIB, dar și în ocuparea forței de muncă, cum putem reduce datoria și potoli crizele recurente?
Anexe: Document STATELE GENERALE DE COMERȚ .pdf
