Într-o fază de creștere economică scăzută precum cea prin care trece țara noastră, problema start-up-urilor inovatoare și a tuturor instrumentelor care pot favoriza crearea și dezvoltarea lor capătă o anumită importanță. În acest sens, incubatoarele de afaceri sunt una dintre soluțiile propuse de literatura economică și implementate concret în multe țări pentru a promova noi afaceri cu o rată ridicată de inovare. În termeni foarte generali, se poate spune că acestea sunt organisme al căror obiectiv este stimularea și sprijinirea antreprenoriatului și care urmăresc să îmbine tehnologia, capitalul, profesionalismul și experiența antreprenorială.
Studiul realizat de Banca Italiei folosește o anchetă de teren efectuată pe un număr mare de incubatoare italiene și pe un eșantion de companii care au întreprins procesul de incubare. În Italia, incubatoarele sunt în medie mici și depind în mare măsură de contribuțiile politice. Serviciile oferite companiilor sunt în principal cele de natură logistică și, mai rar, cele cu o valoare adăugată mai mare de tutorat și mentorat și cele de networking. Potrivit evaluărilor companiei, incubatoarele sunt un instrument util, dar nu esențial pentru succesul noilor inițiative antreprenoriale.
Un număr semnificativ de studii arată că activitatea de incubație ar determina efecte pozitive asupra variabilelor macro (rata de dezvoltare economică, creșterea ocupării forței de muncă și comercializarea de noi tehnologii; vezi, de exemplu, lucrările lui Al-Mubaraki și Busler ale 2010 și 2011) sau microeconomie (ratele de supraviețuire ale start-up-urilor, ratele de creștere a cifrei de afaceri ale companiei, dimensiunea medie a acestora). Alte lucrări evidențiază importanța activității de networking desfășurată de incubator sau disponibilitatea echipamentelor fizice și a altor facilități. Studdard (2006) constată efecte pozitive asupra reputației companiilor.
Câteva informații generale referitoare la toate țările europene pot fi preluate din Observatorul BIC 2012 dezvoltat de EBN, Rețeaua Europeană de Centre de Afaceri și Inovare (BIC). În special, în 2011 fiecare BIC a primit în medie 749 de cereri, ceea ce a condus la definirea a 65 de planuri de afaceri și la crearea a 42 de start-up-uri per BIC. În total, numărul locurilor de muncă create în 2011 de start-up-urile aparținând rețelei s-a ridicat la peste 12 de unități. Rata de supraviețuire a acestor start-up-uri este destul de mare, egală cu 91 la sută pentru cele aflate în faza de incubație și 90 la sută în cei trei ani după părăsirea incubatoarelor.
Obstacolele în calea creșterii companiilor incubate se datorează în principal dificultății de „a face afaceri” în Italia, în special impozitarea ridicată și birocrația. Aceștia sunt factori asupra cărora capacitatea de intervenție a incubatoarelor este evident limitată. Constrângerile financiare sunt relevante pentru o parte semnificativă a companiilor, dar mai puțin de 50%, ceea ce indică faptul că aceste constrângeri nu par să reprezinte elementul cel mai critic pentru nașterea și dezvoltarea start-up-urilor în Italia; in finantarea capitalului de risc, rolul jucat de intermediarii specializati (business angels, private equity si altii) este relativ limitat, dar nu irelevant.
