Acțiune

Justiția, procesul penal digital nu este un proces real

Urgența Coranavirus a determinat Guvernul să facă posibilă până la sfârșitul lunii iulie să se celebreze procesele penale de la distanță, dar trecerea la digital riscă să denatureze justiția fără a rezolva problemele critice reale - Tehnologia poate și trebuie să îmbunătățească exercitarea jurisdicției, întărind sărbătorirea judecata in instante dar fara denaturari: iata cum

Justiția, procesul penal digital nu este un proces real

Pentru a face față situației de urgență Covid-19, Guvernul a prevăzut, până la 31 iulie 2020, posibilitatea de a sărbători procese penale de la distanță, prin platforme digitale care garantează o discuție eficientă între părți. În timpul transformării decretului-lege se exclude efectuarea de la distanță pentru efectuarea cercetării audierii, cu excepția cazului în care părțile convin. Inițiativa Guvernului este un indiciu al unei mentalități.

Obișnuit să trăiască cufundat obsesiv în rețelele de socializare, este greu să-i faci pe oameni să înțeleagă cât de insidioasă este această poveste: din multe părți aplicarea ei tout court este așteptată după încheierea pandemiei, afectând definitiv exercitarea drepturilor (constituționale) în exercițiu. de jurisdicție.

Scutul ridicat de avocați (dar nu numai) nu trebuie înțeles ca un simptom al aversiunii a priori față de modernitate, ci ca o alarmă cuvenită pentru a evita riscul ca trecerea la digital să producă probleme critice din cauza depersonalizării auzului. O altă cristalizare a distorsiunilor mașinii judiciare, care lovesc din ce în ce mai frecvent procesul ca niște accidente, relegându-l în limbul neconcludenței. Aceasta se întâmplă în cazul proceselor cu inculpaţii în libertate deocamdată definitiv supuşi prescripţiei sau, ca urmare a intrării în vigoare a reformei acestuia din urmă, proiectate într-un viitor nedeterminat.

Dacă acum este clar pentru toată lumea că școlarizarea la distanță îi privează pe copii de pregătirea relațională necesară și inevitabil tipică mediului școlar, nu este nevoie să continuăm și să explicăm că celebrarea procesului cere o cooralitate a părților contradictorii care nu poate fi replicată de la distanță cu excepția cazurilor excepționale, codificat.

Cu alte cuvinte, procesul penal – în care martori, consultanți, polițiști, victime și inculpați defilează în fața judecătorului în ședință publică – maturat de-a lungul secolelor de elaborare doctrinară și știință a legislației, nu poate fi replicat la distanță. Protagoniștii procesului nu pot fi transformate în identități metalice, anodine, de ce ar pierde atitudinea de a face parte din ea, asta este capacitatea de a afecta percepția calificată a judecătorului, care îl îndrumă în formarea convingerii.

Există teama de a transforma urgența în reglementare, prezentând ecuația, aparent sugestivă că procesul digital este egal cu eficiența procesului, care în realitate nu este altceva decât un nou oximoron al justiției. Să-ți imaginezi că celebrarea proceselor de la distanță rezolvă disfuncționalitățile justiției pare cu adevărat simplist.

Dacă intenționăm cu adevărat să extindem regimul de urgență la post-Covid, ne-am trezi în fațaîncă o reformă necogitată, extemporanee, precum cea care a dispus blocarea prescripției cu pronunțarea sentinței primei instanțe. Reforme care se bazează pe presupunerea singulară că eliminarea problemelor (în acest caz, durata proceselor) echivalează cu rezolvarea acestora. Pe scurt, procesul astfel manipulat în funcție de contingența politică nu decurge.

O utilizare sănătoasă a tehnologiei informației poate îmbunătăți cu siguranță procesul, dar nu rezolvă problemele de bază. V-om vedea.

Trebuie să inversăm perspectiva intervenției legislative inițiale (digital = eficiență) și să ne întrebăm ce poate face digitalul pentru a sprijini cel mai bine exercitarea jurisdicției.

Aș distinge momentele înfăptuirii justiției de jurisdicție. Astăzi al doilea este îngreunat, dacă nu împiedicat, de primul. Tehnologia trebuie să intervină pentru a îmbunătăți mașina care se învârte în jurul procesului, pentru a se elibera de constrângeri birocratice și a proceda cu viteză rezonabilă.

De exemplu: imaginați-vă o platformă digitală care pune online Procuratura cu toate Birourile GIP ale raionului repartizand astfel, in randul judecatorilor cu acelasi grad de profesionalism, adoptarea unor masuri care nu necesita interventia apararii (dosari impotriva persoanelor necunoscute, autorizatii, interceptari) si scutirea de sarcina oficiilor GIP ale capitalelor; permite avocaților penalisti o interlocuție egală cu Instanțele, ca și în civil de ceva timp, prin pec.

Mai mult, nucleul central al disfuncțiilor care afectează procesul se află în momentul jurisdicției. Este mai presus de toate legat de neîncetat schimbarea persoanei judecătorului dintr-o serie de motive, toate formal impecabile. Dar este o eventualitate care, după cum se știe, impune, și nu se putea altfel (!), că procesul începe din noucu excepția cazului în care sunt convenite de părți.

De asemenea aici digitalul poate fi de ajutor pentru a evita înlocuirea judecătorului, care mai ales în procesele complexe, provoacă prejudicii grave patrimoniului cognitiv al anchetei auditive, adică acel ansamblu de informații cu caracter perceptiv/intuitiv (de exemplu: credibilitatea unui martor) care constituie un element fundamental și de neînlocuit în procesul de formând convingerea judecătorului. O particularitate care ar dispărea odată cu trecerea la digital tocmai pentru că se bazează pe percepții fizice directe, la persoana întâi.

Magistratul este transferat pentru avansări în carieră care conduc brusc la judecată, pentru trecerea în birouri defavorizate sau abandonarea acestora în funcție de nevoile carierei, pentru părăsirea funcției, în urma repartizării consultanților în comisii parlamentare, numirea în funcția de comisar al concursului judiciar, la repartizarea în scoala de formare. Toate evenimentele care, așa cum sunt reglementate sau implementate astăzi, produc un eșec grav al procesului, aș spune despre jurisdicție, așadar, și în domeniul civil.

Și apoi, pregătește-te o platformă digitală centrată pe principiul prevalenței celebrării proceselor în desfășurare, care îmbină, cel puțin în contextul Districtului, rotația magistraților cu derularea proceselor;.

Inca: lectiile scolii de magistratura se pot face online permițându-i astfel magistratului să rămână la fața locului și să nu se mute la școală; consultanta comisiilor parlamentare pot intra online; corectarea sarcinilor scrise ale concursului judiciar, si asa mai departe.

Prin urmare, digitalul, mai degrabă decât să submineze caracterul constituțional al procesului (a judecății), ia naștere. instrument folosit de magistrat pentru a îndeplini de la distanță acele alte roluri care nu sunt incompatibile cu desfășurarea sau participarea la procese în desfășurare, fără a prejudicia preeminența inevitabilă a celebrării proceselor; adică că justiția, în ansamblu, funcționează.

Aici, acesta este digitalul care servește, în sens literal, jurisdicției; ceea ce întărește celebrarea procesului în instanțe, păstrându-l imun probleme birocratice care îl înlănţuiesc astăzi. În schimb, pentru a asigura continuitatea funcției de judecată în persoana judecătorului care este investit cu aceasta, sunt necesare intervenții mult mai complicate decât utilizarea tehnologiei digitale.

cometariu