Vestele Galbene s-au întors. Mișcarea de protest franceză, care a atras deja interesul partidelor populiste transalpine și non-alpine (i-a făcut și cu ochiul Movimento 5 Stelle italian), pare să fi început 2019 cu o vigoare reînnoită: armistițiul de Crăciun nu a durat mult, în urma mișcare a președintelui Emmanuel Macron să acorde ceva celor mai sărace grupuri, începând cu o creștere cu 100 de euro a salariului minim lunar.
Evident, acest lucru nu a fost suficient pentru gilets jaunes, de ex sâmbătă, 12 ianuarie, au revenit în stradă pentru a noua oară de când a început acest protest, pornind din provinciile adânci din cauza taxei pe carbon și susținut în mod ideal – conform sondajelor – de mai mult de jumătate dintre francezi. „Actul al nouălea”, așa cum sunt enumerate sâmbetele manifestațiilor, urmează zilei de opt din 5 ianuarie trecut, marcat de o nouă creștere a manifestanților după jumătatea flopului din săptămâna dinaintea Crăciunului: în ajunul Bobotezei au fost din nou. 50 de mii între străzile și piețele Parisului, cu inevitabile ciocniri, accidente, arestări.
Deci, mișcarea lui Macron nu a fost convinsă, mai mult, a scăzut deja de luni de zile în ratingul de aprobare (se descurcă chiar mai rău decât predecesorul său Hollande) și așteptat în 2019 de alte reforme care ar putea fi nepopulare, precum cea a pensiilor. Le Parisien a explicat că majorarea salarială de 100 de euro va avea de fapt un impact negativ asupra a aproximativ treizeci de mii de familii aflate în dificultate, deoarece este vorba de fapt de reevaluarea unei anumite indemnizații deja prevăzute și, prin urmare, nici măcar nu este adevărat că majorarea „Este nu va costa angajatorii nici un ban.”
Dar, mai presus de toate, a cântări negativ asupra imaginii Elysée și pozitiv asupra motivațiilor manifestanților este problema de mult târâtă a impozitului pe cele mai mari moșii, desființată în această legislatură. Secțiunilor mai slabe ale populației nu le place această alegere, nici măcar conceptual, dar tânărul președinte s-a refuzat și nu intenționează să se întoarcă. Potrivit lui Macron, taxa, cunoscută ca Impozit de solidaritate pe avere (impozit de solidaritate pe avere), a dus la o fuga de capital. Cu toate acestea, economistul Thomas Piketty a negat public acest lucru în rubricile Le Monde, explicând că, în schimb, impozitul a adus venituri din ce în ce mai mari din 1990 până la desființarea sa în 2017. Piketty chiar îl invită pe Macron să-l restabilească „dacă vrea să-și salveze președinția”. .
Între timp, mișcarea gilets jaunes nu dă semne că își potolește furia și se radicalizează într-adevăr: după cum am menționat, este susținută în ciuda violenței de 55% dintre francezi, care spun în schimb 75% sunt împotriva politicilor Elysée. Simptomul unei nemulțumiri sociale în creștere, cu o contradicție de bază: dacă este adevărat că pare puțin probabil să reușească să organizeze un protest civil și constructiv, este și de netăgăduit că va fi greu să-l închidă. Franța începe 2019 exact așa cum a încheiat 2018: criza este departe de a se termina.
