Indicele S&P 500 a atins recent noi maxime istorice: pentru unii experți ne aflăm pe cea mai puternică piață taur de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În Europa, semnele de redresare, cu indicatori economici mai buni decât se aștepta, îi determină pe investitori să vândă titluri de refugiu. Rezultat: în ultima săptămână, obligațiunile de stat germane pe zece ani și-au majorat randamentul cu 0,16% plătind 1,68% cu spread-ul cu BTP pe zece ani care a scăzut la 272 de puncte. Dar, după cum a subliniat FMI condus de Christine Lagarde săptămâna aceasta, situația rămâne fragilă și rămâne un „risc mare de stagnare”, mai ales la periferie: ieșim din decreștere, dar mai trebuie să luăm calea creșterii. Focoalele sunt încă pe China după confirmarea încetinirii PIB-ului și asigurarea Guvernului că nu va fi permisă creșterea sub 7%. Pe parcursul săptămânii, Beijingul a lansat noi măsuri de sprijinire a economiei, cum ar fi eliminarea taxelor pentru întreprinderile mici și reducerea costurilor pentru exportatori. Între timp, în Japonia, Abenomics pare să funcționeze (chiar și cele mai recente date despre inflație din iunie au indicat o creștere de 0,4% de la an la an, depășind așteptările analiștilor și în conformitate cu politica anti-deflație dusă de Guvern) chiar dacă au existat șocuri asupra Bursa de la Tokyo (abia vineri Nikkei-ul s-a prăbușit cu 3% penalizat de creșterea yenului și de noi rezultate trimestriale dezamăgitoare după cele anunțate în ziua precedentă de Canon).
În acest context, incertitudinea rămâne ridicată pe mai multe fronturi. Se va întări redresarea în SUA sau este destinată să rămână caldă pentru mult timp? Când va începe Ben Bernanke să scadă? Va putea Europa să urmeze stabil calea creșterii prin reforme structurale? În timp ce unele țări emergente, cum ar fi Brazilia, rămân în urmă, China poate fi încă motorul creșterii globale? Pe scurt, dacă pe termen scurt investitorii au dat dovadă de optimism în urma reasigurării din Europa și a rezultatelor macro și trimestriale pozitive, va continua tendința?
Pentru Alessandro Fugnoli, strateg la Kairos Partners și autor al buletinului informativ Il Rosso e il Nero, noile maxime ale acțiunilor sunt rezultatul introducerii de către Fed a conicității ca un șurub din albastru (care a convins piața să vândă orice activ, bun și mai puţin bun) şi retragerea ei ulterioară. Acest lucru a generat o schimbare în raportul de putere între Fed și piețe. „Fed și-a pierdut credibilitatea, iar piețele se simt mai invulnerabile – explică el în ultimul său buletin informativ publicat joi – Acum Fed va rămâne tăcut pentru ceva timp. Va medita, va studia datele și nu va spune ce crede până în septembrie. Odată cu apropierea FOMC decisiv din 17 septembrie, piața va deveni din nou nervoasă și sentimentul ei de invulnerabilitate se va diminua”.
Fugnoli consideră că două lucruri ar trebui considerate probabile: 1) bursele, la sfârșitul anului, vor fi la un nivel mai ridicat decât în prezent; 2) de acum până la sfârșitul anului, vor exista momente în care piețele vor fi mai scăzute decât acum. „Pe această ipoteză – a precizat apoi Fugnoli – ar fi deci oportun să se reducă ușor pozițiile pe acțiuni pentru a putea profita de faze mai puțin strălucitoare de acum până în toamnă”.
Dintre burse, Japonia este de preferat. Europa, subponderată în portofoliile globale, spune el, poate face mai bine decât America dacă poate confirma semnele de stabilizare. „Cu toate acestea”, spune Fugnoli, „este o investiție eminamente speculativă”. Strategistul rămâne apoi neutru în privința obligațiunilor pe termen scurt și sugerează acumularea de dolari cu calm și numai în faze de slăbiciune precum cea actuală.
Concluzii care se bazează pe analiza situației din cele trei colțuri ale globului urmând maxima „oamenilor le place să creeze probleme când nu există și tind să încerce să le rezolve atunci când există”. Astfel, contestă percepția larg răspândită că se pare că America nu are probleme, China are unele serioase și Europa este pe calea cea bună pentru a-și atenua problemele. Să vedem care sunt reflecțiile pentru fiecare dintre aceste zone.
Statele Unite
În momentul de față SUA beneficiază de o mică accelerare a stocurilor care, începând de la sfârșitul lunii iunie, va avea, potrivit lui Fugnoli, „o accelerare mai mare la începutul lui 2014 ca urmare a dispariției efectelor fiscale restrictive care cântăresc. în 2013”. Dar la orizont apar noi bătăi politice. „Văzând, totuși, că Obama se pregătește să facă un tur în țară pentru a arăta îmbunătățirile din economie – explică Fugnoli –, republicanii au precizat clar că vor retrage problema reducerilor bugetare. Pacea fiscală, unul dintre pilonii pe care se sprijină maximul istoric al bursei, ar putea fi, așadar, pusă în discuție”. Dacă pentru moment acțiunea republicană pare mai presus de toate tulburătoare, pentru strateg este totuși ceva de urmărit.
China
„China, care este plină de probleme, pe de altă parte are dorința de a le face față”, începe Fugnoli despre țară, explicând că problema nu este creșterea de 7.5 la sută mai degrabă decât 7.2 sau 7.0, ci modelul de dezvoltare al țării care se confruntă cu un regândire radicală, subiect pe care dezbaterea durează de mai bine de un an. Gândiți-vă la extinderea creditului, foarte util în trecut, care începe să fie o politică de folosit în vremuri de urgență sau la mediul degradat care va pune capăt difuzării mașinilor, care au contribuit semnificativ la creștere. in ultimele luni. Toți privirile sunt ațintite spre conferința economică din octombrie.„În momentul de față – spune Fugnoli – totul sugerează că privatizarea și liberalizarea vor fi felul principal”.
Europa
„Diferența pozitivă față de China – spune Fugnoli – este că imaginea macro europeană pare să se stabilizeze. Diferența în rău este că nu se știe cât de multă dorință există de a aborda problemele structurale. Și știm că problemele structurale, tocmai pentru că sunt așa, nu trec niciodată de la sine”. Ochii tuturor, inclusiv piețele, sunt astfel în seara de 22 septembrie, când se va cunoaște rezultatul alegerilor din Germania. Acest lucru vă va permite să vă faceți o idee despre cum va fi stabilită strategia europeană. Țările sud-europene (dreapta și stânga împreună) – continuă Fugnoli – Statele Unite și piețele speră că Merkel va ieși slăbită. Este folosită o schemă simplificată conform căreia o Merkel puternică înseamnă austeritate și riscuri pentru euro și pentru economia mondială, în timp ce o Merkel slabă echivalează cu cheltuieli publice europene și salvare pentru euro și pentru lume”. Totuși, avertizează strategul, lucrurile nu sunt atât de simple. Pentru că această abordare, care o pune pe Merkel în centru, trece cu vederea dezbaterea în curs de desfășurare asupra monedei euro din stânga germană, obișnuiți cum suntem să ne gândim că stânga germană și-a dorit întotdeauna euro cu entuziasm.
