După Elysee, Parlament. Fuga de Emmanuel Macron, care a câștigat alegerile prezidențiale din 7 mai și a nominalizat un prim guvern condus deocamdată de Edouard Philippe, nu s-a terminat încă: Franța are de fapt un sistem semiprezidenţial, cu multe puteri în mâinile şefului statului dar un Parlament care exprimă majoritatea guvernamentală şi premierul, necesar pentru realizarea politicii de reformă. Pe 11 și 18 iunie, Assemblée Nationale este reînnoită, camera inferioară a Parlamentului aleasă prin vot direct (Senatul reprezintă în schimb autonomiile locale): 577 de locuri de reatribuit, cu două modificări importante.
INTERZICIA COMBINARĂ DE BIRURI - Primul este că, începând cu această sesiune, va intra în vigoare legea care interzice acumularea mandatelor reprezentative: prin urmare, nu vor mai fi viceprimari, deputați-președinte de Regiune sau președinte de provincie. Acest lucru va necesita o reînnoire substanțială a filialei Parlamentului aleasă direct de cetățeni, în condițiile în care în legislatura în curs, 82% dintre cei aleși dețin și o funcție locală: doar cei care nu au un mandat executiv, adică consilieri (municipali sau regionali), îl vor putea exercita în continuare.
În orice caz, 150 dintre actualii deputati nu vor reapare in iunie: printre ele și personalități marcante precum foștii premieri Jean-Marc Ayrault și Bernard Cazeneuve sau ultimul ministru al Economiei Michel Sapin. Au existat și îndoieli cu privire la candidatura lui Jean-Luc Mélenchon, în prezent eurodeputat, care în schimb a decis apoi să ia terenul personal, puternic cu 19,5% la alegerile prezidențiale, candidând ca candidat în toate circumscripțiile: rezultatul France Insoumise, o mișcare radicală de stânga, va fi unul dintre vârfurile balanței pentru componența noului Parlament, mai ales pentru a înțelege cât de mult consens va eroda în continuare pentru partidele socialiste sau republicane, ambele deja incluse în majoritar prin acorduri ample pe care noul chirias le are in vedere la Elysium.
O PETRECERE NOUĂ – A doua mare veste este tocmai că președintele se prezintă la legislativ cu un partid foarte tânăr, niciodată reprezentat până acum în Parlament și care cu greu va avea puterea de a câștiga majoritatea absolută a mandatelor. În ultimele trei alegeri (2002, 2007 și 2012) francezii au confirmat de fapt rezultatele alegerilor prezidențiale recompensând partidul președintelui în exercițiu la alegerile legislative, dar în acele cazuri au fost cele două partide istoric de mai mare forță (în funcție de anii republicani și socialişti). Aici în schimb cu o mișcare, En Marche!, înființată în urmă cu un an, riscul conviețuirii există și de fapt a fost deja trecut în vamă chiar de Macron odată cu numirea în funcția de premier a lui Edouard Philippe, omul lui Juppé, și a lui Bruno Le Maire, fost. ministru chiar și cu Fillon, ca ministru al Economiei.
Republicanii se prezinta pe 11 iunie in alianta cu UDI (Uniunea Democraților și Independenților), o federație de 12 partide centriste care ar putea eroda consensul noului președinte ales. Totuși, acesta a ținut deja totul în calcul, declarând că va forma „o mare majoritate, de la guvernarea de stânga până la gaullisti”. Prin urmare, ar exclude necesitatea de a recurge la un acord cu Mélenchon, în timp ce ar ține cont de Partidul Socialist, în ciuda faptului că s-a întors de la cea mai proastă performanță din istoria sa la alegerile prezidențiale, cu 6,36% adunați de Hamon. Pentru socialiști, asta Eu sunt partidul majoritar de ieșire cu 285 din 577 de deputați (nu majoritate absolută dar atins practic cu cele 15 locuri ale stângii independente și datorită celor 7 locuri vacante), alianța cu Macron este singura modalitate de a opri sângerarea și de a se confirma în guvern, sperând în orice caz să ridice din nou capul după dezastrul din 7 mai.
Sondajele - Potrivit sondajelor publicate recent de Les Echos, un alt scenariu ar mai fi posibil: ca En Marche!, în urma triumfului lui Macron, ar putea ajunge singur la majoritate absolută cu o bifurcăre identificată în prezent între 249 și 286 de locuri, luând în considerare doar Franța metropolitană. , deci nu Corsica (în mod tradițional de dreapta) și teritoriile de peste mări (mai apropiate de socialiști). Majoritatea absolută este fixată la 290 de deputați. Urmează alianța republican-centristă cu 200-210 locuri (în prezent, la un loc, au 226 de deputați), apoi PS care se prăbușește cu 28-43 posibili deputați și în final Frontul Național cu 15-25 (din actualul 26, însă). amestecat cu alții într-un grup mixt) și stânga radicală care nu ar confirma isprava alegerilor prezidențiale, oprindu-se la maximum 8 locuri (în prezent sunt 15). Scenariul este mai mult decât plauzibil, având în vedere că printre cei 511 candidați de pe listele La Republique En Marche (LREM) se numără reprezentanți ai tuturor partidelor, de la MoDem al centristului Bayrou (făcut ministru al Justiției) până la socialiști și republicani, chiar și cu formula de liste înghețate în care candidații PS e republicaine și-au oficializat deja sprijinul ulterior pentru Macron.
CUM SE VOT - Duminică, 11 și duminică 18 iulie, votul are loc în 577 de circumscripții electorale (fiecare reprezentând aproximativ 125.000 de locuitori), cu secțiile de votare deschise între orele 8 și 18 (20 în orașele mari). Toți cetățenii adulți votează, iar buletinul de vot se face pe criteriul majorității uninominale, împărțit în două tururi, cu excepția cazului în care unul dintre candidații din circumscripția electorală obține 50%+1 din voturi în primul tur. Doar candidații care ajung la 12,5% din voturi în primul tur sunt admiși în turul doi.. Prin urmare, la vot pot ajunge mai mult de doi, iar cel care obține cele mai multe voturi pur și simplu câștigă (în caz de egalitate perfectă, trece cel mai mare).
