Cu puțin mai puțin de 100 de zile înainte de alegerile prezidențiale (primul tur este pe 23 aprilie), Franța nu și-a ales încă candidatul de centru-stânga, adică cel care va avea grea sarcină de a candida la Elysée. în semnul continuităţii cu preşedinţia Hollande, unul dintre cele mai puțin populare din istoria republicană franceză, atât de mult încât pentru prima dată un președinte în exercițiu nu a candidat pentru un al doilea mandat (i s-a întâmplat doar lui Pompidou, care a murit însă în timpul primului său mandat, în 1974).
Hollande se dădu deoparte, făcându-i loc pentru ai lui fostul premier Manuel Valls, care în primarele programate astăzi (primul tur) și duminică 29 ianuarie (buletinul de vot între cei doi cei mai buni), provoacă alți șase exponenți ai zonei socialiste drept mare favorit. Printre aceștia și câțiva exponenți ai ultimului guvern, printre care și fostul ministru al Economiei Arnaud Montebourg, înlocuit în 2014 de Emmanuel Macron (acum el însuși candidat la președinție cu o listă independentă) și aflat deja în cursa pentru primarele din 2011, cele care au fost primele din Franța deschise tuturor cetățenilor și nu doar militantilor de partid. La acea vreme erau cinci candidați (printre aceștia era și Valls) și Hollande a câștigat cu 39% în primul tur și apoi a depășit-o pe Martine Aubry în tur cu 56%.
Aceste primare fuseseră construite și pe Hollande, pe cât posibil pentru a-l scuti pe președinte de o campanie prea lungă după un mandat devastator, între recesiune economică și atacuri teroriste: acum, însă, candidatul socialist este singurul care lipsește din o tablă de șah deja bine stabilită, cu primarele de centru-dreapta aducându-l în prim-plan pe fostul premier François Fillon în defavoarea lui Sarkozy și Juppé, cu candidatul stângii radicale Jean-Luc Melenchon, pe care multe sondaje o înregistrează în creștere puternică, cu străinul Emmanuel Macron, care cu mișcarea sa En Marche! ea câștigă consens în zona moderată, iar cu ceea ce mulți văd deja în turul doi, liderul Frontului Național Marine Le Pen, mirosind a exploit în urma Brexit-ului și a lui Trump.
Votăm așadar astăzi, duminică 22 ianuarie, de la 9 la 19, și la urne sunt așteptați până la 3 milioane de alegători (mulți au fost la ediția din 2011): pe lângă Valls și Montebourg, ceilalți candidați sunt foști miniștri Benoît Hamon, Vincent Peillon și Sylvia Pinel (singura femeie în cursă), ecologistul François de Rugy și Jean-Luc Bennahmias, printre susținătorii venitului de bază.
Favoritul este, evident, Valls, revenind dintr-un episod nefericit de protest (marți în Bretania un tânăr l-a atacat pălmuindu-l) și care a inclus în programul său în special: menținerea deficitului sub 3%, creșterea cheltuielilor publice cu 2,5% pe an, dobândă zero. împrumuturi pentru cei care încep o afacere, scutirea de taxe pentru orele suplimentare, reducerea la jumătate a diferențelor salariale dintre bărbați și femei, stabilirea unui venit de solidaritate de 800 de euro pentru toți adulții francezi. Pe frontul european Valls își confirmă refuzul total la intrarea Turciei și propune, printre altele, stabilirea unui salariu minim european, o impozitare mai uniformă pentru companii, stabilirea unui minim și maxim la nivel continental și mai ales o strângere asupra multinaționalelor pentru ca acestea să plătească impozite în țările în care acestea își construiesc efectiv cifra de afaceri. Fostul premier ar dori, de asemenea, să reducă numărul parlamentarilor, să mărească salariile profesorilor și să raționalizeze adio de la nucleare, fără a exclude întreținerea unor centrale.
După ce vor fi trecute primarele, câștigătorul va avea o sarcină considerată prohibitivă de acum înainte: potrivit multor sondaje, inclusiv cele mai recente, va fi puțin probabil ca un socialist să intre în scrutinul prezidențial pe 7 mai. În schimb, este mai probabil ca Fillon să fie acolo, totuși raportat în scădere față de decembrie, când în urma victoriei din primarele de centru-dreapta a fost creditat cu 26-29% în primul tur și, prin urmare, considerat a avea un avantaj față de Le Pen: acum situația s-a inversat , cu consensul a scăzut la 23-25%, iar cel al lui Le Pen s-a consolidat la aproximativ 26% (în 2012 sondajele au estimat că va fi între 19 și 20%). Valls, cel mai acreditat al Partidului Socialist, trebuie să se mulțumească cu o estimare de aproximativ 10%, în timp ce fenomenul Macron crește din ce în ce mai mult.
Exponentul liberal, pasionat de filozofie, fost consilier al familiei Rothschild și ministru al Economiei până în vara trecută (citește interviul cu FIRSTonline din 30 aprilie 2015), acum se laudă cu un grad de aprobare de 17-19% în cel mai rău caz, în condițiile în care, potrivit Le Monde, în cazul unei victorii pentru Montebourg sau Hamon în primarele de centru-stânga, aceasta s-ar putea ridica la mai mult de 20% și, prin urmare, aproape să fie în măsură să viseze la runda. În fine, atenție și radicalului Melenchon, care a respins confruntarea în primarile de centru-stânga prezentându-se cu o listă care ar putea strânge 15% conform sondajelor. Ei bine, da, mai mult decât Valls și orice alt posibil candidat socialist.
