„Reformele țărilor individuale, precum cea făcută de Renzi aici, în Italia, cu Legea locurilor de muncă, sunt bune dar nu suficiente: Europa trebuie să facă mai multe investiții și mai repede, trecând dincolo de planul Juncker. Această sarcină revine țărilor care au cele mai multe posibilități, cum ar fi Germania, care va închide anul 2015 cu un excedent bugetar”. Ziua romană a tânărului ministru francez al economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 37 de ani, se încheie cu o întâlnire cu presa în care nu putea lipsi o clarificare asupra a ceea ce însuși exponentul Partidului Socialist definise în ziarele italiene drept „New Deal” al Europei.
„Europa a fost în impas de 10 ani, este timpul să găsească o nouă direcție în care să meargă, oricât de îndrăzneață ar părea. Dacă nu încercăm, cu siguranță nu o vom face: în anii 80 părea absurd să ajungem la moneda unică, dar în schimb s-au impus niște pași și ambițiosul proiect a devenit realitate”. După întâlnirea cu studenții Luiss și tinerii startupper italieni („Am întâmpinat aceleași probleme ca cei din Franța, nu știu dacă să interpretez ca pe un lucru bun”), Macron se întâlnește mai întâi cu ministrul Dezvoltării Economice. Federico Guidi iar apoi omologul Piercarlo Padoan, „cu care am stabilit o serie de proiecte, nu multe, ci concrete, care urmează să fie prezentate BEI în decurs de o lună, și care vor vedea colaborarea CDP-urilor italiene și franceze”.
Atunci când raportează ziariştilor, Macron revine la cele mai fierbinţi subiecte: creștere e Grecia. „Planul Juncker – explică ministrul Transalpin – prevede 315 miliarde de euro, dar pe termen lung, cu finanțare de tip bancar. Reformele țărilor individuale, oricât de bune, nu vor avea efecte înainte de 3-5 ani: dar Europa are nevoie de o schimbare imediată. La fel de? Sunt aceia, precum Franța, care trebuie să facă sacrificii și le fac și cei, precum Germania, care vor închide 2015 cu surplus. Prin urmare, Germania ar putea să investească bani, printr-o guvernare comună și transparentă. În trecut formula de de eurobonduri, dar s-au prăbușit pentru că nu erau agreați nici de Berlin, nici de alte țări: ar fi corectat greșelile trecutului statelor mai puțin virtuoase. Spun asta: să nu facem o analiză curată a datoriilor suverane, dar în timp ce dăm țărilor timp să se redreseze, să mergem mai departe cu finanțarea. Să le numim Euroobligațiuni ale viitorului, în timp ce pentru trecut este corect ca cei care trebuie să plătească să plătească”.
În ceea ce privește Grecia, Macron este optimist, dar reamintește Tsipras că „dacă angajamentele luate cu poporul grec sunt mai mult decât legitime, cele luate cu Uniunea Europeană sunt la fel de obligatorii. Soluția, așadar, nu poate veni decât de la Atena”. Și despre posibilul referendum pentru părăsirea monedei euro, pe care premierul grec ar intenționa să-l numească, viziunea consilierului economic al lui François Hollande și ministru din septembrie 2014 este aceasta: „Rămân de părere că dacă ceva priveşte Europa, poporul european trebuie să decidă. Prin urmare, dacă vorbim de părăsirea euro, decizia nu îi privește doar pe cetățenii greci și dezbaterea ar trebui, dacă este ceva, să fie deschisă la nivel continental”. Cu toate acestea, Macron se distanțează de Grexit luând notă de ultimele mișcări, inclusiv de cea în sus Varoufakis: „În ultimele zile, Tsipras pare să fi conștientizat urgența.”
Cu toate acestea, ideea lui Macron despre Europa este mai mult decât susținătoare, în ciuda trecutului lui Rothschild ca bancher sugerând o întorsătură liberală în politica internațională franceză și o mai mare apropiere cu Berlinul. Atât de susținător încât să depășească planul comun de investiții și să solicite „o armonizare a sistemelor sociale, în special în ceea ce privește politicile salariale și de beneficii. șomaj, precum și politici fiscale.” „Dacă credem într-o Europă unită, aceasta este singura cale. Dacă există o criză în sistemul de ocupare a forței de muncă într-o anumită regiune din Franța, intervine regiunea sau statul francez?”, argumentează Macron, care a fost și arhitectul unei poziții puternice a statului în materie. Renault și care ieri a obținut o victorie. „Cel Undă verde a Adunării Acţionarilor Renault pentru adoptarea legislaţiei privind drepturile de vot dublu pentru cei mai fideli acţionari este o veste bună, dar este doar aplicarea unei legi în vigoare”. Aprobat în martie 2014, Legea „Florange”. de fapt, modifică sistemul de vot care a avut în vedere conceptul „o acțiune, un vot”, permițând astfel acționarilor care dețin acțiuni de mai mult de doi ani să obțină două voturi pentru fiecare acțiune deținută. „Decizia este în concordanță cu acordurile dintre Nissan și Renault și reprezintă un element de stabilitate suplimentară”, a spus Macron, care a explicat, de asemenea, căStatul francez, care și-a majorat intenționat pachetul de acțiuni în capitalul producătorului auto de la 15% la 19,7%, va reveni la 15%. „Cota suplimentară cumpărată de Stat – confirmă ministrul – va fi revândută. Nu este adevărat că ne-am expus financiar cu această operațiune, a fost o practică normală de piață și a fost transparentă. Nu vom coborî sub 15%. Vrem să menținem aceeași cotă ca până acum și să avem drept de vot dublu.”
Ministrul transalpin a vorbit și pe tema delicată a evaziunii fiscale, în special cea a așa-ziselor „Peste vârf”, sau marile grupuri din Silicon Valley (Google mai presus de toate), a cărui poziţie fiscală în Bătrânul Continent nu este întotdeauna clară. „Este necesar un răspuns coordonat la nivel european: tocmai în vederea armonizării fiscale, este bine ca aceste grupuri care fac și profituri enorme în Europa să-și plătească impozitele într-un anumit fel, fără a găsi susținerea unor situații avantajoase așa cum se întâmplă. de exemplu în Irlanda sau Olanda. Mai presus de toate, este fundamental să se localizeze activitatea reală a acestor giganți digitali și să se definească natura lor juridică.”
