Iar începem. După duel, să spun adevărul la distanță și mai mult de tip bârfă, între Cécilia Ciganer-Albéniz (pe atunci doamna Martin, Sarkozy și acum Attias) e Carla Bruni, în urma biroului de prime doamne al fostului chiriaș de acum al Elysée, iată un altul ciocnire între „femeile președintelui” zguduie Franța.
Episodul al neamului din saga, după cei ai lui Sarkozy, care au înfuriat cinci ani de viață publică transalpină, de această dată abordează mai specific politic și are ca teatru orașul atlantic La Rochelle, circumscripție decisivă în regiunea Poitou-Charentes unde se votează, ca și în restul Franței, pentru alegerile legislative. Cei, ca să spunem așa, care vor trebui să confirme în Parlament (Assemblée Nationale) majoritatea obținută de Hollande la alegerile prezidențiale.
Dar cu ce preț, s-ar putea spune. Cu prețul unui caz media-politic care agită presa franceză, care n-a luat deloc timp și a sărit imediat pe bucățica îmbietoare în mijlocul unor alegeri care nu au nimic de spus în afară de confirmarea anunţată a majorităţii lui Hollande, în așteptarea turului al doilea.
Totul a început cu un tweet stângaci al actualului partener al președintelui, doamnă Valérie Trierweiler, în care nici măcar nu a țintit implicit o săpătură pe fosta soție a lui Hollande (și candidat socialist la alegerile prezidențiale din 2007) Ségolène Royal, candidată pentru La Rochelle și, de asemenea, președinte al regiunii Poitou-Charentes. „Curaj lui Olivier Falorni – a scris premiera dame, referindu-se la turul care îl va vedea să-și provoace rivalul – care nu a eșuat deloc în primul tur (a primit aproape 29%, față de 32% pentru Royal, ed. .), și care luptă de ani de zile alături de cetățenii din La Rochelle, cu un angajament dezinteresat”.
În teorie, nimic rău. O părere personală respectabilă, susținută de experiența și competența unui jurnalist (o slujbă pe care, în ciuda rolului său la Elysée, Trierweiler a declarat că o va îndeplini în continuare), dacă nu ar fi, totuși, că Falorni este candidatul susținut de Martine Aubry, în timp ce Royal, pe lângă faptul că era fosta soție a actualului partener al lui Trierweiler, a fost susținut și de el însuși pentru candidatura sa în Parlament.
Și astfel cazul capătă și o semnificație politică considerabilă, în condițiile în care Trierweiler, pe lângă faptul că și-a insultat rivala, l-a susținut deschis și pe așa-zisul candidat „disident”, susținut de Aubry, un important exponent al stângii, dar nu tocmai în concordanță cu François Hollande, din care a fost exclusă și de la nominalizările la guvernare.
Cazul nu putea să nu aibă urmări în presă și în rândul opiniei publice, care pare să încline mai mult spre Royal (care s-a apărat imediat, denunțând „atacuri personale”), precum și o parte din ziare, precum Le Monde, care începe un editorial cu o subtilă ironie față de prima doamnă: „Într-o zi va trebui să chemăm juriștii, sau să scriem pe o carte, să clarificați că o premieră dame nu mai este orice cetățean, mai ales dacă folosește Twitter?".
Problema a provocat stânjenire în cadrul Partidului Socialist însuși și al majorității guvernamentale, care se teme de primul, deși cu siguranță nu catastrofal, autogol al cuplului prezidențial. „Madame Trierweiler ar trebui să păstreze un profil inferior”, a spus astăzi premierul Jean-Marc Ayrault. Opoziţia, la rândul ei, se bucură, şi se deda la o ironie uşoară: „Dallas à l'Elysée”, este gluma, printre cele mai populare de pe site-urile franceze, a unui deputat UMP, cu referire la legendara telenovela 80 a anilor ’XNUMX.
Așa cum sarcasmul nu lipsește în presa străină, începând cu New York Times: „Scenă demnă de Molière sau Macbeth”, in timp ce Titlul British Daily Telegraph: „Războiul trandafirilor”, cu referire la sângeroasa luptă dinastică engleză din secolul al XV-lea dar cu o aluzie clară la feminitatea celor două protagoniste și la apartenența lor la partidul socialist, al cărui simbol este într-adevăr un trandafir.
Mesajul care rezumă cel mai bine povestea vine însă din oțel inoxidabil Marine Le Pen, tot prin Twitter: „Madame Trierweiler își reglează conturile cu fostul partenerului ei, de altfel președintele Republicii. Pur si simplu jalnic..„. Liderul Frontului Naţional încheie apoi cu un „ça promet” care poate fi tradus prin: „Vom vedea nişte lucruri bune”.
