Franța, alegeri legislative: Macron spre un nou triumf?

Cursa lui Emmanuel Macron pare de neoprit. Cel puțin conform sondajelor publicate în ultimele zile, vedeta în devenire a politicii europene, care tocmai a fost aleasă președinte al Republicii Franceze, ar trebui să câștige și alegerile legislative programate duminică 11 iunie (duminică 18 turul doi). Potrivit lui Les Echos La République En Marche „se pregătește să atace deputații în Adunarea Națională”, filiala Parlamentului francez care își alege membrii prin vot direct, cu circumscripții uninominale.

Din cei 577 de deputați care urmează să fie aleși, sondajele îl creditează pe Macron cu un interval care l-ar duce să câștige până la 400, o majoritate foarte mare, chiar mult mai solidă decât cea a Partidului Socialist al lui Hollande în legislatura trecută (avea 288). Partidul președintelui ar încasa așadar 30% în primul tur, cu toate celelalte partide foarte îndepărtate: republicanii la 21%, Fn la 18%, France Insoumise (Mélenchon) la 12% și PS care confirmă flop-ul alegerilor prezidențiale cu 7% din intențiile de vot în ajun.

EN MARCHE CĂTRE TRIUMF

Presa franceză este acum sigură: singura capcană ar putea fi turul doi, dar vocația mișcării lui Macron este de a uni mai degrabă decât de a împărți, așa cum am văzut în buletinul prezidențial când noul președinte a asfaltat-o ​​pe Marine Le Pen profitând și de voturile socialiștilor și republicanilor. La fel s-ar putea întâmpla și de data aceasta. „Prețul de plătit – potrivit lui Les Echos – ar putea fi acela de a avea o echipă parlamentară foarte tânără și fără experiență”.

Dar cu o majoritate atât de mare Macron își va putea lansa programul de reformă, începând cu cel al codului muncii, care urmează să se realizeze până la sfârșitul verii conform programului premierului Edouard Philippe, și care prevede în mod specific posibilitatea ca asociațiile sindicale să trateze direct și exclusiv cu companiile, trecând dincolo de contractele naționale. Vor fi noutăți și cu privire la indemnizația de șomaj, care poate fi extinsă și la cei care demisionează dar cu limite pentru cei care refuză noi locuri de muncă; majorarea cu 1,7% a contribuțiilor la asigurările sociale, care în manevra de sfârșit de an va aduce 20 de miliarde în cassa statului; majorarea de 250 de euro pe an pentru cei care primesc salariul minim (SMIC) și de aproximativ 500 pentru venituri de 2.200 de euro net pe lună. De rezolvat și în primele 18 luni problema pensiilor: conform calculelor, 60% dintre pensionari vor fi penalizați de reformă, dar Macron intenționează să compenseze cu o altă inovație majoră în curs, eliminarea taxei pe primele case, de care vor beneficia 80% dintre cei care îl plătesc, inclusiv vârstnici și grupuri vulnerabile.

DREPTĂ ÎN PROBLEME

Pentru Frontul Naţional al Marine Le Pen se anunţă o adevărată dezamăgire. Nu atât la procentul de consimțământ, încă destul de solid la 18% la nivel național, cât la nivelul dificultate probabilă în constituirea unui grup în Cameră: 18% în sondaje este un interval de 8-18 deputați, iar minimul pentru a forma un grup este de 15.

Deplasat de ascensiunea lui Macron, care a stricat echilibrul atât în ​​dreapta cât și în stânga, formând efectiv un guvern de înțelegeri largi (atât premierul, cât și ministrul economiei sunt din zona republicană), până și gauliștii sunt pregătindu-se pentru o întoarcere deosebit de delicată. Mulți dintre aceștia au fost incluși pe listele La Republique En Marche (LREM), marele „partid al națiunii” pe care l-a instituit președintele pentru a asigura, după Elysée, și o majoritate solidă în Parlament. Veteranii sunt confuzi: sondajele indică în continuare 21% din preferințe în primul tur, cu 120-150 de deputați aleși, profitând de flop-ul Frontului Național. Marea problemă este însă turul doi, care ar trece multe dintre acele preferințe lui Macron. „Suntem în pericol în 80 de colegii”, spun ei de la sediul central al Les Republiquains.

DEZASTRU SOCIALIST

O altă temă majoră a acestor alegeri legislative este confirmarea probabilă a eşecului Partidului Socialist. Parțial, partidul majoritar de ieșire a stopat sângerarea ultimelor alegeri prezidențiale urcându-se în vagonul lui Macron, dar în ceea ce îi privește pe veterani, sondajele vorbesc de la sine: 7% din preferințe, aproximativ ceea ce a adunat Benoit Hamon în cursa recentă. pentru Eliseo, unde PS a înscris cel mai rău scor vreodată. Cu toate acestea, va exista sângerare în Cameră, cel puțin numeric: principalul partid de centru-stânga va trece de la 288 de deputați la maximum 25, conform proiecțiilor. Pe de altă parte, stânga radicală a lui Jean-Luc Mélenchon ar trebui să se descurce mai bine, dar după boom-ul prezidențiale, când a obținut aproape 20% în primul tur, acum oscilează în jurul valorii de 10-12%: ar trebui în orice caz. cazul ar fi suficient pentru a forma un grup parlamentar, în condițiile în care deputații aleși ar fi între 15 și 20.

MINISTRI LA GAP

Sunt până la 6 miniștri care se supun judecății urnelor: în caz de înfrângere, vor trebui să părăsească guvernul nou instalat și va avea loc imediat o remaniere inițială. În special, ministrul Coeziunii Teritoriale candidează Richard Ferrand, care a riscat să creeze primul grăunte al lui Macron ajungând sub anchetă și care se întoarce în cetatea bretonă, unde fusese deja ales în 2012 cu Partidul Socialist. Confirmarea lui ar fi importantă: este unul dintre „macronienii” primului ceas, unul dintre principalii arhitecți ai miracolului care l-a adus pe liderul de 39 de ani al En Marche la Elysée.

Noul ministru al Economiei este de asemenea supus judecății alegătorilor Bruno Le Maire: în 2012, prezentându-se cu republicanii lui Sarkozy, a fost plebiscitat în circumscripția sa cu 58% din voturi. În schimb, ministrul Afacerilor Europene ia terenul la Paris Marielle DeSarnez, al partidului de centru MoDem, care îl susține pe Macron: este prezentat în aceeași circumscripție unde a fost învins în 2007 și unde de obicei câștigă stânga.

DATE ȘI CURIOSITĂȚI

– Candidații pentru cele 577 de locuri puse la bătaie sunt 7.882, cel mai mare număr vreodată după cei peste 8 din 2002.

– Vârsta medie a candidaților este Ani 48,5, mai mic decât în ​​2012 (50 de ani) dar mai mare decât în ​​1997 (42 de ani). Vârsta medie a candidaților LREM este de 46 de ani.

- 39% a deputaților plecați nu mai candida, nici în virtutea noii legi care interzice acumularea de funcții. De exemplu, foștii premieri François Fillon și Jean-Marc Ayrault nu se vor întoarce în Parlament.

- Sunt bine 48 circumscripțiile lăsate vacante de En Marche, întrucât candidații favorizați sunt considerați „compatibili cu Macron”, în vederea unui posibil acord în urma votului.