La finalul summit-ului lor cu nerăbdare din această după-amiază de la Paris, cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Nicolas Sarkozy au dezamăgit așteptările cu privire la ipoteza lansării euroobligațiunilor pentru a răspunde crizei datoriilor din Europa.
Potrivit liderului german în acest moment, nu există un „remediu miraculos” pentru a salva uniunea monetară, iar o cale „realistă, pas cu pas” către o mai bună integrare fiscală între țările care aderă la moneda unică este de preferat. Cuvinte asemănătoare cu cele folosite de Sarkozy care a subliniat că emisiunea de euroobligațiuni poate fi în cel mai bun caz momentul final al unui proces de integrare economică a continentului și nu unul dintre momentele fondatoare ale acestuia. Sarkozy a pus sub semnul întrebării legitimitatea democratică a unei inițiative care ar vedea țările virtuoase să-și asume datorii acumulate de-a lungul anilor de către cei care nu au reușit să-și gestioneze expunerea pe piețele de obligațiuni.
Cuvintele celor doi lideri care, altfel, au anunțat pași indecisi către o mai bună integrare fiscală, inclusiv o impozitare mai uniformă a veniturilor financiare, sunt obligate să-i dezamăgească pe acei analiști convinși că singura modalitate de a garanta o finanțare eficientă din punct de vedere al costurilor statelor mai perturbate financiar decât Blocul european a fost emisiunea comună de euroobligațiuni. Cei doi lideri au subliniat, de asemenea, necesitatea ca guvernarea europeană să limiteze cazurile de supraexpunere a datoriilor statelor membre, precum și crearea figurii unui adevărat președinte cu un mandat de doi ani și jumătate și formarea unui guvern economic autentic de Uniunea.
Întâlnirea de astăzi a luat naștere din necesitatea dezvoltării unei strategii capabile să redea încredere și credibilitate uniunii monetare, până la inițierea începutului unei uniuni fiscale, după pierderile grele acumulate săptămâna trecută de toate bursele continentale. Potrivit unor observatori, întâlnirea de astăzi ar fi trebuit să fie o etapă crucială în procesul de salvare a monedei unice, ipoteză – cea a sfârșitului monedei euro – considerată incredibilă până acum câteva săptămâni când climatul de neîncredere care s-a dovedit fatal pentru Irlanda. , Portugalia și Grecia au început, de asemenea, să infecteze a treia și a patra cea mai mare economie din zona euro, și anume Italia și Spania. Un tablou făcut și mai sumbru și de necontrolat de vânzările de panică care au lovit în ultimele zile mai multe titluri franceze în urma zvonurilor despre o retrogradare a datoriei publice la Paris.
Deși considerată indispensabilă de mulți, opoziția față de crearea de legături continentale rămâne puternică. Ultimul care s-a alăturat partidului contrariilor cu câteva ore înainte de summitul franco-german a fost chiar în această dimineață premierul olandez Mark Rutte. Chiar dacă, din partea germană, a fost știrea de ieri că asociația națională a exportatorilor a subliniat că toate celelalte modalități de combatere a crizei de până în prezent s-au dovedit ineficiente.
Lăsând la o parte euroobligațiunile, unul dintre obiectivele summit-ului dintre Sarkozy și Merkel ar fi trebuit să fie îmbunătățirea guvernanței economice a zonei euro, o problemă pe care, îi asiguraseră pe ceilalți lideri europeni la ultimul summit, o va aborda până la sfârșit. din august.
Pentru a face întâlnirea de astăzi și mai așteptată au fost datele dezamăgitoare privind PIB-ul german care în trimestrul II al anului a crescut cu 2,8% față de aceeași perioadă a anului 2010, dar cu doar 0,1% față de aceeași perioadă ianuarie-martie, contrazicând previziuni care i-au dat o creștere ciclică de 0,5%. Datele publicate de Eurostat privind creșterea PIB-ului în zona euro au fost și ele sub așteptări: în trimestrul al doilea creșterea față de primele trei luni ale anului a fost de 0,2% față de un interval de așteptare care a variat de la 0,3% la 0,8%.
Impactul încetinirii creșterii germane asupra atitudinii Germaniei față de ipoteza plasării euroobligațiunilor pe piață nu este ușor de identificat pentru moment. Pe de o parte, o Germania slabă s-ar putea dovedi și mai reticentă în a plăti o parte din factură decât țările cele mai laxe din punct de vedere fiscal din Uniune. Pe de altă parte, senzația de răspândire în țările sănătoase a relelor generate de criza datoriilor, precum în acest caz încetinirea creșterii, ar putea submina certitudinile inamicilor euroobligațiunilor.
