Ciocniri violente în toată Franța pentru a protesta împotriva proiectului de lege privind reforma muncii, așa-zisul „Legea El Khomri”, care ia numele de la ministrul care a propus-o. Protestele împotriva Legii locurilor de muncă în stil francez s-au intensificat din nou în ultimele cinci zile, culminând aseară cu participarea la inițiativa, desfășurată la Paris, a „Nuit debout” („Noaptea în picioare”), la care au participat și sindicatele și care a înregistrat încă o dată violențe și răni. În special, joi după-amiază, o serie de manifestații (care conform sindicatelor au implicat o jumătate de milion de oameni în toată țara, dintre care peste 60 la Paris) au degenerat în ciocniri care au provocat zeci de răniți, unii dintre ei foarte grav, atât în rândul protestatarilor, cât și în rândul forțelor de ordine.
Mobilizarea se desfășoară de săptămâni întregi (la 31 martie 1,2 milioane de oameni au fost înregistrați în stradă în toată Franța) și este condusă mai ales de tineri, care consideră reforma prea dezechilibrată în favoarea antreprenorilor și orientată spre precar. Guvernul are încă puțin timp să ia act de nemulțumirea populară: pentru deputați astăzi este ultima zi pentru a prezenta amendamente și dezbaterea în Cameră va începe marți, care se anunță a fi de foc.
Potrivit relatărilor din presa transalpină, este de fapt aceeași majoritate guvernamentală care sugerează unele modificări la textul dorit de ministrul Muncii Myriam El Khomri și aprobat mai mult de industriași decât de sindicate. Înainte de a intra în bătălia parlamentară, noul „Codul Muncii” a trecut deja dezbateri și amendamente în comisie. Iată cele mai discutate puncte:
– Limitări ale restricțiilor asupra dreptului de 11 ore consecutive de odihnă: Unele restricții vor rămâne, dar multe au fost deja ridicate.
- Asa numitul acorduri „ofensive”., conform cărora o firmă poate modifica programul și condițiile de lucru ale salariatului (dar nu și salariul lunar): acestea vor fi posibile doar dacă sunt semnate de sindicate reprezentând cel puțin 50% din forța de muncă a companiei. În acel moment, dacă muncitorul ar refuza acordul, ar putea fi concediat pentru justă cauză. În acest punct va fi o adevărată bătălie, spune presa.
- Asa numitul concediere „ieftină”.: conform textului dorit de ministrul Muncii, o companie cu mai putin de 11 angajati va putea recurge la concedieri daca cifra de afaceri este in scadere de mai bine de un sfert (fata de anul precedent). Nu doar atât: pentru cei între 11 și 50 de angajați va fi nevoie de două trimestre consecutive în roșu, care devin trei pentru companiile între 51 și 300 de angajați. Peste 300 de angajați ar avea nevoie de patru trimestre consecutive (un an) de pierderi. Aici se va discuta mult despre posibilitatea, pe care noua lege ar dori să o acorde antreprenorilor, de a-și demonstra dificultățile financiare nu doar prin conturi, ci și prin utilizarea altor date.
- Arta. 41, cel care garantează transferul contractelor de muncă în cazul transferului afacerii: companiile se luptă și cu acest lucru, considerând-o prea favorabilă lucrătorilor. Totuși, se prevede și ca cei care refuză transferul să fie judecați că și-au dat demisia. Pentru sindicate, această regulă ar putea favoriza disponibilizările înainte de vânzare, iar din acest motiv comisia a ajuns să o limiteze la firmele cu cel puțin 1.000 de angajați.
– Impozitarea contracte pe durată determinată (așa-numita CDD): rațiunea legii este lupta împotriva precarității prin creșterea costului contractelor pe termen scurt. Impozitarea mai mare este prevăzută sub forma unei contribuții la indemnizația de șomaj. „O rană de înjunghiere”, au definit-o antreprenorii, argumentând că un contract pe durată determinată „face parte din afacere și răspunde nevoilor sezoniere sau de înlocuire”. La acest punct, însă, premierul Manuel Valls s-a expus personal, primind aplauzele sindicatelor.
