Fondurile suverane trec la obligațiuni care în 2018 a depășit pentru prima dată acțiunile, devenind clasa lider de active de investiții.
Invesco o dezvaluie in raportul anual "Studiu Invesco Global Sovereign Asset Management„, care analizează atitudinile investiționale ale fondurilor suverane și ale băncilor centrale prin interviuri directe cu 139 de investitori suverani individuali și manageri de bănci centrale din întreaga lume (71 de bănci centrale față de 62 în 2018), reprezentative pentru active pentru 20,3 XNUMX miliarde SUA. dolari.
Intrând în detalii, 2018 a fost un an dificil pentru obligațiunile suverane, în principal din cauza scăderii globale a randamentelor. În ciuda acestui fapt, investitorii suverani au obținut în continuare un randament de 4% la sfârșitul anului. Un rezultat pozitiv, deși semnificativ mai mic decât în 2017 când randamentele ajunseseră la 9%, mai ales dacă luăm în considerareperformanța negativă a stocurilor care, conform indicelui MSCI World, a înregistrat o scădere de 8,7% în cursul anului.
„Majoritatea fondurilor suverane (89%) se așteaptă la sfârșitul ciclului economic în următorii doi ani – se arată în raport – Acest element, împreună cu temerile legate de volatilitate și perspectiva unor randamente negative ale acțiunilor, au condus la creșterea alocațiilor pentru obligațiuni și diversificarea alocărilor către piețele de infrastructură, imobiliare și private equity”.
Vorbind în procente, alocarea medie de obligațiuni a crescut de la 30% în 2018 la 33% în 2019. Acțiunile au înregistrat o tendință perfect inversă, scăzând de la 33% la 30% și punând capăt unei tendințe de cinci ani (2013-2018) în care sectorul obligațiunilor și-a pierdut din importanță (de la 35% la 30%), în timp ce acțiunile au înregistrat creșteri puternice.
Astăzi, obligațiunile au devenit, așadar, investiția preferată a fondurilor suverane din punct de vedere geografic, din 2017 până astăzi s-au concentrat în principal pe China. „Din 2017 – explică Invesco – atractivitatea Chinei pentru investitorii suverani a crescut mult mai mult decât cea a altor regiuni. Aproximativ 82% dintre investitorii suverani au citat tensiunile comerciale ca un factor care influențează deciziile de alocare a activelor, cu toate acestea, atractivitatea Chinei ca destinație de investiții în următorii trei ani a obținut un scor de 6,1 din 10, în creștere bruscă față de un rating de 5,2 în 2017”. La baza acestei tendințe se află mai presus de toate angajamentul Beijingului de a proteja proprietatea intelectuală, includerea Chinei în majoritatea indicilor și inițiativelor de obligațiuni, precum Bond Connect, „care va oferi investitorilor străini acces la obligațiunile locale”. „Transparența – continuă raportul – rămâne un obstacol semnificativ pentru fondurile suverane care intenționează să-și mărească alocările către China, în timp ce pentru cele fără expunere la China, principalele impedimente sunt reprezentate de restricțiile de investiții și riscul valutar.
Întorcându-ne privirea către Bătrânul Continent, scenariul se schimbă radical. Riscurile politice, încetinirea creșterii, Brexitul, ascensiunea mișcărilor populiste afectează puternic deciziile de alocare a activelor fondurilor suverane. „În consecință Europa a căzut în vremuri grele, iar aproape unul din trei investitori suverani și-au redus alocările în 2018 și un număr similar intenționează să facă același lucru în 2019. Vorbind în procente: în 2019, doar 13% dintre investitorii suverani plănuiesc să-și mărească alocările către Europa față de 40% care vor crește alocările către Asia și 36% care vor crește alocările către piețele emergente.
Cu privire la băncile centrale, incertitudinea actuală și agresivitatea paralelă a Rezervei Federale i-au determinat pe mulți dintre ei să-și găsească siguranța în alocările lor la depozite și, în unele cazuri, la aur. În detaliu, anul trecut băncile centrale au cumpărat 2018 tone de aur în 651,5, al doilea cel mai înalt vârf vreodată (+74% față de 2017). Ca să nu mai vorbim de faptul că 32% se așteaptă la noi creșteri în următorii 3 ani, în ciuda dificultăților legate de aurul ca activ de rezervă, inclusiv volatilitatea, costurile de stocare și implicațiile politice ale vânzării.
La baza diferitelor strategii nu se află însă doar aurul, ci și depozitele bancare. În acest context "principalul beneficiar a fost renminbi Analiștii Investco continuă, iar între 2017 și 2018, alocările către moneda chineză le-au depășit pe cele către dolari australieni și canadieni, 43% dintre băncile centrale deținând acum renminbi în portofolii, față de 40% în 2018. Peste un sfert (27%) a băncilor centrale intenționează să crească rezervele de renminbi în 2019; moneda chineză urmează să devină moneda preferată în 2020, iar creșterea acestei alocări este de așteptat să vină în detrimentul dolarului american, euro și lirei sterline.
