În sectorul energiei electrice se vorbește de ceva vreme despre Smart Grids. Necesitatea de a face rețelele tradiționale de transport și distribuție să evolueze în rețele inteligente derivă, în principal, din difuzarea surselor regenerabile de energie neprogramabile și a generației distribuite, care au dus recent la probleme de natură economică și tehnică.
În primul rând, integrarea pe piața de energie electrică a unei cantități mari de surse regenerabile intermitente, în special fotovoltaice, a condus la unele probleme legate de neprogramabilitate, cum ar fi:
- Exces de producție față de consumul local, cu probleme de supraîncărcare a rețelei în consecință și deconectarea forțată a centralelor SRE;
- Necesitatea unui nivel de rezervă ridicat și flexibil pentru a echilibra variabilitatea rapidă a nivelurilor de producție, cu costuri pentru sistem datorate achiziționării de energie de la centralele „de vârf”.
În al doilea rând, difuzarea generației distribuite a făcut ca rețelele tradiționale să fie învechite, concepute pentru a transporta energie unidirecțională de la câteva centrale mari către un număr foarte mare de utilizatori. O clădire, care în trecut putea consuma doar astăzi, cu panouri solare sau mini-energie eoliană, devine o centrală mică, generând fluxuri de energie bidirecționale. Prin urmare, trebuie conectate o pluralitate de subiecți care pot fi atât producători, cât și consumatori și al căror comportament nu poate fi prezis în mod fiabil.
Toate acestea necesită infrastructuri de telecomunicații și instrumente tehnologice capabile să coordoneze instantaneu și eficient producția și consumul de energie electrică. Investițiile care urmează a fi realizate implică întregul lanț al sectorului electric:
- În faza de generare este necesară optimizarea funcționării diverselor surse de generare, în funcție de condițiile rețelei și de caracteristicile de consum;
- În faza de transport și distribuție este necesară garantarea calității și securității rețelelor prin mecanisme de acțiune și reacție care implică atât generarea, cât și consumul;
- În faza de consum, utilizatorul final trebuie să aibă un rol activ în sistem, prin forme de monitorizare și interacțiune cu alți jucători din sistemul electric.
În ceea ce privește rețeaua de transport, din 2007 până în prezent, Terna a investit deja aproximativ 300 de milioane de euro în dezvoltarea rețelei inteligente și plănuiește încă 600 de milioane în viitor. Deja astăzi, Rețeaua Națională de Transport este orientată spre satisfacerea nevoilor de flexibilitate, economie și fiabilitate necesare pentru integrarea surselor regenerabile de energie neprogramabile, absorbind energie de oriunde este produsă și transferând-o cu fluxuri bidirecționale în zonele deficitare. și permițându-vă să desfășurați fiecare acțiune în timp real, prin sisteme de comunicare inovatoare.
În acest scop, planul de acțiune al Terna vizează consolidarea, controlul și monitorizarea rețelei, cu investiții în automatizarea menținerii echilibrului între cererea și oferta de energie, managementul coordonat al rețelelor de transport și distribuție și experimentarea sistemelor de acumulare.
În special, acțiunile implementate sunt:
- Capacitate crescută de prognoză și monitorizare în timp real a producției neprogramabile datorită senzorilor de temperatură și anemometrelor;
- Noul sistem de prognoză a producției eoliene;
- Reglarea fluxului și re-dispecerizarea în timp real pentru a maximiza exploatarea rețelei existente, prin instrumente înalt tehnologice care permit gestionarea flexibilă a fluxurilor de energie.
Câștigurile de eficiență sunt deja vizibile. MPE (Lost Wind Production), adică eșecul de a alimenta energia eoliană produsă de centrale în rețea, a fost cuantificabil în 2009 la 700 GWh și a scăzut la 470 GWh în anul următor. În termeni procentuali, cifra sa înjumătățit, trecând de la 10,7% în 2009 la 5,6% în 2010. Procent care a scăzut și mai mult la 2,9% în 2011 și până la 1,3% în 2012. Prin urmare, dacă în urmă cu un an o zecime din energia eoliană a fost irosit, astăzi este doar o sutime.
Următorii pași vizează experimentarea cu sisteme de stocare a energiei pe scară largă, pentru a maximiza exploatarea resurselor din surse regenerabile și a îmbunătăți reglarea sistemului de înaltă și foarte înaltă tensiune. Sistemele de stocare vor face posibilă absorbția energiei electrice în cazul unei supraîncărcări iminente a rețelei și eliberarea acesteia în cazul lipsei de intrare, îmbunătățind profilul de tensiune al rețelei de transport, făcând-o din ce în ce mai sigură și eficientă.
Procesul către o rețea electrică inteligentă va fi însă finalizat atunci când toți jucătorii din lanțul de aprovizionare vor fi echipați cu instrumentele necesare pentru a utiliza electricitatea în mod eficient. In special, in faza de consum va fi necesara transformarea utilizatorului in subiect activ al sistemului, prin forme de monitorizare si interactiune cu punctele de consum. Dacă în ceea ce privește rețeaua de distribuție, Italia se mândrește cu un record pentru numărul de locuințe dotate cu contoare inteligente (astazi sunt instalate în jur de 37 de milioane de contoare inteligente, mai ales datorită programului Telegestore al Enel Distribuzione), mai sunt multe de făcut în ceea ce privește sisteme de management a locuinței, adică sisteme casnice capabile să comunice cu contorul inteligent și să planifice ciclurile optime de programare ale aparatelor.
În sfârșit, una dintre problemele fundamentale se referă la costurile noilor rețele inteligente, estimate de acum până în 2020 la între 15 și 60 de miliarde de euro (Sursa: Politecnico di Milano, 2012), în special în faza de distribuție (investiții estimate între 9 și 15 miliarde de euro). Există dezbateri ample pe această temă: pe de o parte, sunt cei care susțin, nu greșit, că investițiile necesare vor fi considerabile și foarte greu de recuperat cu beneficiile scontate. Pe de altă parte, poziția opusă este, de asemenea, răspândită. Este dificil să luăm o poziție precisă asupra acestui punct, deoarece modelele de generație distribuită sunt și ele într-o fază evolutivă. Ideea fundamentală este că credem că în niciun caz nu ar trebui să fie taxată factura de energie electrică suplimentar, ceea ce, după cum am spus în celelalte contribuții ale noastre la dezbatere și așa cum este susținut și de SEN (Strategia Energetică Națională), ar trebui, dacă este ceva. să fie reduse pentru a promova competitivitatea și bunăstarea colectivă.
Citiți episoadele anterioare:
