Prețurile proprietăților din principalele țări dezvoltate au prezentat o tendință cu două viteze la sfârșitul anului 2012. În clasamentul după modificarea prețurilor față de anul precedent, partea inferioară a clasamentului este pentru prima dată ocupată în întregime de țări europene, cu Spania pe ultimul loc precedată de Olanda și Irlanda. Germania continuă să reprezinte o excepție: după ce a înregistrat aproape zero modificări pe parcursul întregii etape de creștere a prețurilor imobiliare, țara a înregistrat +8,8% din 2007 alimentat cu +2,7% în 2012.
Pentru Germania, indicatorii de piață nu semnalează un risc iminent de bule. Într-un raport publicat la sfârșitul anului 2012, Bundesbank subliniază riscul scăzut al unui astfel de eveniment și notează că creșterea prețurilor locuințelor se datorează în principal unei recompuneri a portofoliului familiilor germane în căutarea unor randamente mai mari decât cele oferite de Bunds. .
De un interes deosebit astăzi este redresarea imobiliară din SUA, mai ales datorită posibilelor efecte pe care le-ar avea acest lucru asupra consumului. Potrivit unor estimări recente, creșterea prețurilor proprietăților în 2012, asociată cu creșterea prețurilor acțiunilor, ar putea duce la o creștere a consumului în 2013 cu 0,6% mai mare decât cea care s-ar produce având în vedere doar tendința venitului disponibil.
În Italia, prețurile locuințelor au scăzut cu aproximativ 2012% în 3, dar cea mai semnificativă cifră este scăderea vânzărilor, care continuă într-un ritm constant. Potrivit Agenției Funciare, în trimestrul III 2012, vânzările de unități rezidențiale au scăzut cu 26,8% a/a (la 95.951 unități), după -25,3% în trimestrul II și -19,6% în primul. Scăderea a fost deosebit de pronunțată în regiunile Nord și Centru (-29,6 și, respectiv, -28,2%) și puțin mai conținut în Sud (-22%).
În țara noastră locuințele continuă să reprezinte o parte importantă din averea familiei. Potrivit Băncii Italiei, la sfârșitul anului 2011, 84% din activele reale deținute de familii constau în locuințe, în valoare totală de 5.027 miliarde de euro. Valoarea bogăției locuințelor în termeni actuali a cunoscut o creștere aproape neîntreruptă de la mijlocul anilor XNUMX.
Sondajul de la sfârșitul anului 2012 privind prețurile proprietăților în principalele țări dezvoltate arată o tendință cu două viteze. În fruntea listei creșterilor se află Hong Kong, unde prețurile în cursul anului au crescut cu 21,8% față de anul precedent și sunt acum cu 86,8% mai mari decât cele de la sfârșitul lui 2007 (anul în care piața imobiliară mondială a început să arate primele semne importante de încetinire), urmate de Austria, cu +10,1% a/a, și Africa de Sud, unde prețurile au crescut cu 5% într-un an. Cea mai interesantă dată este însă reprezentată de poziţia a patra a Statelor Unite, care la sfârşitul anului 2012 înregistrau o creştere de aproximativ 4%. În această din urmă țară, printre cele mai puternic afectate de izbucnirea bulei imobiliare, prețurile sunt acum cu 20,5% mai mici decât valorile din 2007. Partea inferioară a clasamentului, pentru prima dată, este ocupată în întregime de țările europene: Spania apare pe ultimul loc, care în cursul anului a înregistrat o contracție bruscă a prețurilor (-9,3%) care a adus prețurile cu 24,3% sub vârful atins în 2007; urmate de Țările de Jos (-6,8%) și Irlanda, unde prețurile continuă să scadă (-5,7%), deși acum sunt aproape jumătate față de cele din 2007. Prețurile imobiliarelor italiene sunt de asemenea în scădere (aproximativ -3%). În partea inferioară-medie a clasamentului apar așa-numitele țări cu risc de „sindrom japonez” (Franța și Regatul Unit), adică acelea în care nu a avut loc și probabil că nu va avea loc o adevărată explozie a bulei, dar care riscă să urmeze o cale, cea japoneză de fapt, de scădere lentă, dar prelungită a prețurilor.
Printre țările europene, Germania continuă să reprezinte o excepție; după ce a înregistrat modificări aproape zero pe toată faza de creștere a prețurilor imobiliare, țara a înregistrat un +8,8% din 2007, cu un +2,7% între 2011 și 2012. Pentru Germania riscul de a crea o bula rămâne însă încă departe; compararea preţurilor cu indicatorii de supra/subevaluare ale pieţei (media pe termen lung a raporturilor preţ/chirie şi preţ/venit) arată o subestimare de aproximativ 17%. Dimpotrivă, piața din Hong Kong (cu aproximativ 69%, tot din cauza lipsei de aprovizionare), piața canadiană (78% dacă se calculează cu primul indice, 34% cu al doilea), cea australiană, franceză și, în ciuda scăderea semnificativă a prețurilor, cea din Țările de Jos și cea din Spania. În Irlanda, scăderea semnificativă a prețurilor a făcut ca piața să fie subevaluată cu 5%, în timp ce în Italia supraevaluarea prețurilor este egală cu 12% dacă este măsurată în raport cu raportul preț-venit și aproape egală cu zero dacă se face comparația cu raportul preț-închiriere. În fine, în China, țară în care umflarea unei bule se temut în ultimii doi ani, piața a dat semne de stagnare în 2012 (-0,5%) și, în general, ar fi încă subevaluată.
