Acțiune

Federica Pellegrini, "nu se poate termina asa"

Federica Pellegrini pe Instagram își încredințează îndoielile cu privire la viitor după înfrângerea la 200 liber: „Poate că este timpul să-și schimbe viața” - După eliminarea ștafetei din baterie, purtătorul de standard pare să se răzgândească: „Eu don Nu-mi place să termin așa, la care trebuie să mă gândesc.”

Federica Pellegrini, "nu se poate termina asa"

Eu merg. Într-adevăr, rămân. Sau poate nu. La 28 de ani, Federica Pellegrini se află la o răscruce de drumuri în mijlocul fluxului, se confruntă cu o alegere aproape imposibil de făcut, cea despre cum să încerci să fii fericit când vei fi mare. Cu dificultatea suplimentară, în acest moment, de a fi nevoit să fii limpede într-un moment în care a fi limpede este de neconceput, după acel „durere greu de descris” la finalul cursei de 200 m liber și după acel loc al patrulea care nu te lasă. nimic altceva decât o geantă plină de regrete.

Pellegrini mizează pe Instagram, ca legendă a unei fotografii în care este înfățișată din spate, în timp ce privește orizontul Rioului: „Acest moment doare atât de tare încât nu l-aș putea descrie. Nu este durerea cuiva care acceptă ceea ce s-a întâmplat, de fapt este durerea cuiva care știe ce a făcut anul acesta. Simt că tocmai am fost lovit cu pumnul. Am 28 ​​de ani, dar am crezut”.

Apoi fraza cheie, care îmbină stilul sibilin cu confuzia momentului: „poate că e timpul să-ți schimbi viața, poate nu”. Poate că ar fi corect să o punem acum, într-un punct încă înalt al unei curbe care doar se va îndoi în jos în următorii ani, distanțand-o și mai mult pe Federica de tinerele vedete ale înotului mondial, săpând o brazdă imposibilă între ea și Ledecki lumea asta.

Dar este un drum greu de parcurs, cel care duce acum la adio. Mai ales după această durere, care ar fi putut transforma un eventual podium fericit al unui mare sportiv, în pofta de a începe din nou: „Nu-mi place să ajung așa, e și la asta ceva de gândit”. Acestea au fost primele cuvinte ale Federicăi după eliminarea 4X200 sl.

Evident, aceasta nu este ultima replică pe care Pellegrini vrea să o spună înainte să cadă cortina. Nu era trecerea de rămas bun la care visase, și asta e mai mult decât de înțeles, și corect, și pentru că această cursă, așa cum spunea ea, „este inima și sufletul meu. Am plâns atât de mult, nu vreau să plâng din nou”. Drumul până la Tokyo este însă foarte lung, iar Federica, peste patru ani, ar avea treizeci și doi.

cometariu