Librăria Giufà este cu siguranță unic în Roma, situat în cartierul universitar San Lorenzo, la jumătatea distanței dintre o cafenea literară și o librărie, oferă o selecție de cărți sofisticate de pe piețele italiene și internaționale, lăsând spațiu pentru romane grafice, benzi desenate și cărți ilustrate.
Giufà înseamnă să stai confortabil, să te bucuri de un cappuccino bun și poate să-ți lași ochii să zăbovească asupra unei cărți fantastice scrise de un autor de care din anumite motive nu ai auzit niciodată până acum. Pe lângă ceea ce s-a spus deja, Giufà Literary Cafè organizează evenimente în ceea ce priveşte prezentările de cărţi şi uneori chiar grupurile de lectură care se ţin cel puţin de 5 ori pe luna.
Joi, aprilie 11 Fabio Visintin (ilustrator și caricaturist venețian notoriu) împreună cu designerul și criticul Richard Falcinelli prezentat Istoric, o carte de ilustrații și schițe ale diverșilor autori care explică cititorului ce se află în spatele lumii unei coperți de carte.
Iată interviul acordat de acesta pentru PRIMUL Art:
Ai mai fost vreodată la librăria Giufà?
„Nu, dar sunt fericit că sunt aici acum, am fost foarte bine și am senzația că este unul dintre acele locuri în care poți găsi cărțile pe care nu le găsești (râde), diferența o fac însă vânzătorii de cărți, iar importanța unei librării care să fie și un loc confortabil unde să stai și să bei un ceai devine esențială.”
A fost greu să încep să lucrez ca ilustrator?
„Într-un fel, este întotdeauna greu… Adică clienții se schimbă mereu și munca ta se schimbă mereu, lucrez de 7 ani cu „Corriere dei Piccoli” și într-o clipă ziarul s-a închis. Trebuie să știi să te reinventezi, aceasta este o meserie care, pe lângă faptul că presupune acțiunea de a desen, se schimbă adesea în toate celelalte aspecte.”
Ai fi preferat să fii caricaturist sau ar fi fost prea stresant?
„O anumită perioadă am lucrat ca desenator și a fost și frumos, să zicem că de fapt eram doar un autor de benzi desenate, nu aș fi putut niciodată să desenez un Tex de exemplu... a fi autor are frumusețea lui pentru că îți permite să spun povești, dar trebuie să spun că prin făcând ilustrații mi-am găsit echilibrul. "
A face coperte de cărți este o artă? Există ceva artă în ea?
„Aici la începutul lui Historiate am adăugat o definiție făcută de Milton Glazer, care este una dintre zeitățile tutelare ale lumii ilustrației. El spune că arta este o operă, ne spune să încercăm să înlocuim cuvântul artă cu cuvântul muncă, deci... când o lucrare se întâlnește bine cu așteptările clientului, este pur și simplu o muncă bună, în schimb când o lucrare este excelentă în felul în care nici noi nu știm de ce ne mișcă poate fi definită ca o muncă excelentă și acea lucrare devine brusc o operă de artă. "
Făcând coperți, încerci să reprezinți exact lumea pe care scriitorul și-a imaginat-o în cartea sa?
„Îmi iubesc foarte mult scriitorii, sunt foarte fascinat de ceea ce scriu ei și mă bucură să le mulțumesc, când rezum concepția vizuală adevărată a cărții unui scriitor îmi oferă o mare satisfacție și mă face foarte fericit.”
Ai vreo anecdotă pe care ai vrea să o împărtășești?
„O coperta de carte importantă pentru mine a fost cea pentru”Noaptea eternă a iepurelui” de Giacomo Gardini care m-a făcut să strălucesc cu adevărat la editura: la vremea aceea Gardini era un nou venit în lumea literaturii și totuși cartea sa s-a vândut în mai multe exemplare. Dintr-o dată a apărut un articol în care un critic literar spunea să nu-l cunosc pe acest autor dar să fi fost intrigat în citirea ei de coperta cărții.
Acesta a fost un mare punct în favoarea mea, editorii spun de obicei că dacă o carte nu se vinde este vina copertei, în cazul în care cartea se vinde bine în schimb coperta nu are nimic de-a face, dar acea perioadă a avut multe de făcut. face cu ea într-adevăr.”
Scrisă și tradusă de Gerardo Iannacci.
1 2 3 4 
5 
6 7
Tot meritul pentru pozele prezente în acest articol, cu excepția imaginilor 5 și 6, îi revine lui Gerardo Iannacci
