După cum reiese din ultimele sondaje publicate de Eurostat, contul balanței de plăți a UE a înregistrat un excedent pozitiv de 21,8 miliarde EUR în primul trimestru al anului 2013, față de un deficit de 7,7 miliarde în aceeași perioadă a anului trecut. De la un an la altul, principalele schimbări sunt reprezentate de comerțul cu mărfuri, care a trecut de la un deficit de 32,8 miliarde la +0,8 miliarde, o timidă încetinire a comerțului cu servicii (+29,8 miliarde față de +31,2 miliarde), precum și a contului de dobândă (+11,9 miliarde de la +12,2), în timp ce deficitul de transferuri a crescut, a trecut de la -18,3 miliarde la -20,7 miliarde.
În acest context, Eurostat a anunțat actualizările legate decomerțul cu bunuri și servicii între UE și Rusia, cu ocazia XXXI Summit-ului dintre cei doi parteneri comerciali în cauză. În ultimii patru ani, Exporturile europene către Rusia au înregistrat valori în continuă creștere, atingând un vârf de 123 de miliarde în 2012. Importurile, In orice caz, au urmat același curs, atingând un record de 213 miliarde în același an, ducând deficitul comercial să crească de la 52 de miliarde în 2009 la 90 de miliarde în 2012. Și toate acestea în virtutea flux încă masiv de hidrocarburi de pe piața rusă (75% din totalul importat), compensate doar parțial de exporturile UE de bunuri și servicii, dominate de mărfuri manufacturate, care fac din Rusia al treilea partener comercial după SUA și China.
Aruncând o privire la ţări europene individuale, principalii parteneri exportatori sunt reprezentați în ordine de Germania (31%), Italia (8%) și Franța (7%). În același timp, importatorii majori includ Germania (19%), Țările de Jos (14%), Polonia (10%) și Italia (9%), în timp ce cele mai mari deficite privesc Țările de Jos (-21,1 miliarde), Polonia (- 13,8 miliarde) și Italia (-8,3 miliarde). Subliniind, încă o dată, cât de mult, fără o regândire adecvată și în timp util, variabila energie este un factor fundamental în influențarea eficienței și sustenabilității politicilor comerciale atât la nivel național, cât și comunitar, cu repercusiunile inevitabile pe care aceasta le-ar putea avea asupra echilibrului arenei politice și economice într-un viitor nu prea îndepărtat.
