Acțiune

Euroliga Basket: provocările sferturilor de finală

Sferturile de finală ale celei mai mari competiții europene sunt programate în perioada 12-26 aprilie, cu patru meciuri de mare profil – Toți italienii au plecat de multă vreme: Gigi Datome al nostru va ieși pe teren cu Fenerbahce împotriva lui Real Madrid.

Euroliga Basket: provocările sferturilor de finală

După încheierea Top 16 al Euroliga cu ultimele meciuri de ieri, avem deja programul complet pentru sferturile de finală, programate în perioada 12-26 aprilie, cu aceste patru mari provocări: Fenerbahce Istanbul-Real Madrid, Lokomotiv Kuban Krasnodar-Barcelona , Laboral Kutxa Vitoria-Panathinaikos Atena și CSKA Moscova-Steaua Roșie Belgrad.

Toate încrucișări foarte interesante, care se vor desfășura cu serii de cele mai bune din 5 jocuri cu primele cap de serie (prima și a doua calificată în cele două grupe care tocmai s-au încheiat) care vor juca primele două jocuri și eventuala finală acasă, un avantaj care ar putea fi decisiv în astfel de provocări echilibrate.

Cel mai fascinant meci este cu siguranță cel dintre Fenerbahce al nostru Gigi Datome (unul dintre protagoniștii echipei care a evoluat cel mai bine în Top 16) și campionii în exercițiu Real Madrid, prezent în aceste sferturi de finală datorită victoriei în ceea ce a fost un adevărat play-off împotriva rușilor din Khimki, după care deja în grupa inițială obținuseră calificarea pentru faza a doua chiar în ultimul rând și evitase o eliminare clamoroasă.

Spanioli care au demonstrat așadar că nu greșesc atunci când se trezesc cu spatele la zid, dar care probabil se vor confrunta acum cu cel mai serios candidat la succesul final alături de CSKA Moscova, bătălie în care turcii pot conta pe teren. factor și pe care aproape că poate fi considerată o finală anticipată (anul trecut s-au întâlnit în semifinale).

Între Lokomotiv Kuban-Barcelona și Vitoria-Panathinaikos e chiar greu de făcut pronosticuri, cu acul care s-ar putea sprijini ușor de partea celor doi care au avantaj acasă de partea lor, dar la aceste niveluri nu ar putea însemna nimic. Începând de la prima intersecție, pe de o parte îi avem pe ruși care au terminat pe locul doi în spatele lui Fenerbahce și pentru prima dată în istoria lor între primii opt din Europa (dar care au câștigat Eurocup în 2013), pe de altă parte Barça, care în grupa inițială terminase pe locul al doilea chiar în spatele lui Kuban, în timp ce de această dată au obținut pasa doar în ultima zi, datorită victoriei (foarte obositoare) pe terenul lui Zalgiris Kaunas, eliminată cu ceva timp în urmă și care a terminat cu cel mai prost palmares de aceste Top 16.

La Vitoria-Panathinaikos avem ceea ce (nu din cauza istoriei, ci din cauza prognozelor de la începutul sezonului) se poate spune că a fost revelația acestei a doua faze, bascii care au ajuns doar în spatele lui CSKA, împotriva unui regulat. in aceste faze ale Euroliga, grecii de 6 ori castigatori ai competitiei, dar care sunt poate ceva mai putin infricosatoare decat in trecut.

Singurul sfert de pe cărți clar dezechilibrat în favoarea uneia dintre cele două echipe este acela dintre cuirasatul CSKA Moscova și surpriza Steaua Roșie, cu primii dublu câștigători ai evenimentului și sârbii regăsiți plăcut la aceste niveluri chiar și în Europa. asta conteaza dupa niste ani negri (si tras de revelatia Quincy Miller, pusa in ultimele ore sub contract pentru urmatorii doi ani de Maccabi Tel Aviv, in cautarea unei relansari dupa acest sezon european de faliment). Rușii, care au început ca mari favoriți pentru a enea oară în ultimele ediții, ar trebui, așadar, să lovească a cincea Final Four la rând (cu o mare înfrângere în finală), dar în grupa Top 16 au arătat că nu sunt de imbatabil ( 4 înfrângeri înaintea ultimului meci din această seară la Olympiakos) și la baschet nu ia niciodată nimic de bun, chiar dacă să nu-i vezi pe Teodosic și însoțitorii săi printre primele patru puteri de pe continent ar fi cu adevărat o surpriză.

Trei spanioli, doi ruși, unul turc, unul grec și unul croat, mulți mereu prezenți la aceste niveluri, alții mai puțin obișnuiți, toate cu scopul de a ajunge în Final Four de la Berlin programată în perioada 12-15 mai. Revenind în Top 16, în grupa E (cea a lui Fenrbahce, Kuban, Pana și Stella Rossa) marele exclus este Efes Istanbul, care nu a fost suficient pentru a reveni în turul doi și nu a reușit încă o dată să depășească acel pas în plus pentru a sta la tabela cu cei mai puternici, Unicaja Malaga poate fi considerată o dezamăgire, nu atât pentru lipsa de calificare, cât pentru drumul prost care, în așteptarea ultimului meci cu Fenerbahce, s-ar putea încheia cu doar trei reușite, în timp ce nu mult mai multe s-ar putea. fi cerut de la turcii din Darussafaka și croații din Cedevița (pedepsitorii Milanului în prima fază) și Euroliga lor poate fi încă definită ca pozitivă.

În grupa F (cea a CSKA, Vitoria, Barcelona și Real) ajunsese în schimb în această ultimă rundă cu până la 6 echipe care se luptau pentru ultimele două locuri valabile (cu doar CSKA și Vitoria deja calificate, iar Zalgiris acum ieșit din jocuri pentru un timp). Din această situație incitantă au ieșit cei doi favoriți, blaugrana care a plecat din cea mai bună poziție și blancos care, după cum am menționat, l-au învins pe Khimki (mai ușor decât se aștepta), care totuși a pornit foarte puternic și a învins-o pe CSKA.

De asemenea, au rămas nemții de Bamberg, autori oricum cu progrese excelente (cu Niccolò Melli de multe ori printre cei mai buni), și vicecampionii de la Olympiakos (cu Daniel Hackett), care după ce a dominat un tur inițial sincer ușor (cel de la Milano). ), în aceste Top 16 au demonstrat că au ceva mai puțin decât în ​​ultimele sezoane, dar că dacă ar câștiga ultimul meci de astăzi (împotriva CSKA) tot ar termina cu un palmares de 7-7, la fel ca Real calificat ( ca Khimki şi Bamberg).

Final de sezon european care, din păcate, nu o va vedea implicată pe Aquila Trento, care după luni întregi de isprăvi și aplauze, a fost nevoită miercuri să renunțe acasă cu -8 în fața Strasbourgului, nereușind astfel să-și apere pe parcurs numărul de 6 puncte cucerit în Franța. O adevărată rușine și mare regret pentru un gol incredibil care abia a fost atins (și cu un Pascolo aproape emoționant) pentru un club care cu siguranță va continua să meargă bine în următorii ani, dar care poate să fi ratat o ocazie greu de repetat.

În finală Strasbourg se va confrunta cu Galatasaray, cu turcii care în dubla confruntare cu Gran Canaria au răsturnat pronosticul din ajun, dar au obținut o calificare zguduitoare abia la finalul unei prelungiri foarte strânse (5-4 scorul) după ce spaniolii, între zidurile prieteneşti, recuperaseră -14 imediat în drum spre Istanbul.

Este greu de spus dacă cele mai puternice două formații ale unei bune competiții au ajuns în finala care, chiar dacă nu va avea farmecul și escadrilele Euroliga, în tururile anterioare au văzut echipe precum Valencia, Maccabi sau Kazan ieșite (în în plus față de Milan și de a enesa sa ocazie pierdută având în vedere că într-o finală ca aceasta cu siguranță ar fi jucat în condiții egale), dar trebuie spus că francezii din turul inițial al Euroliga, înainte de a fi eliminați, obținuseră prestigiosul scalpurile lui Real Madrid pe teren propriu, Fenerbahce și Steaua Roșie (toate trei încă în cursă), în timp ce Galatasaray este o echipă mereu insidioasă, ursuz ca toate echipele turcești și unde talentul nu lipsește, inclusiv fostul compozitor Micov și fostul Jucătorul Sassari Calebb Green.

Sezonul european din Trento nu poate face decât bine baschetului nostru, dar mișcarea noastră a arătat că este încă departe de cel mai bun (doar gândiți-vă la Spania și la cele trei echipe ale sale încă în Euroliga) și finala europeană de ultimul nivel continuă să lipsească din 2004, când Fortitudo Bologna s-a predat lui Maccabi în ultimul act.

Să spun adevărul, Virtus Bologna în 2009 și Reggio Emilia în 2014 au adus acasă un trofeu european, acea Eurochallenge, a treia competiție continentală, puțin snobodită, aproape deloc făcută reclamă și ceea ce este sigur nici pe departe comparabilă cu primele două ( în special în Euroliga) în ceea ce priveşte nivelul de calitate şi competitivitate.

Totuși, mai bine decât nimic, așa că merită să subliniem că mai există un italian în cursă și anul acesta și este puțin surprinzător că Varese se chinuie în ligă de la începutul sezonului, dar în cea din acest an. se numește Cupa Europei, după ce i-a învins pe belgieni la Anvers în sferturile de finală, va juca în semifinală împotriva echipei franceze Chalon/Saone, în timp ce celălalt meci va fi între germană Frankfurt și rusă Enisey. . Simplu atât în ​​semifinale, cât și în finală, tot ce trebuie să facem este să susținem alb-roșul și să sperăm în câțiva ani să revenim pentru a lupta pentru cele mai importante trofee.

cometariu