Trump a fost ales grație voturilor decisive ale statelor producătoare din Midwest și Appalachia, puternic lovite de globalizare și de un dolar puternic. Printre primele tweet-uri ale noului președinte a fost unul despre puterea excesivă a dolarului. În lunile următoare a devenit clar cine era supărat pe el. Nu cu Japonia, considerat cel mai apropiat și mai loial aliat. Nu cu China, cel puțin după ce Xi Jinping, cu vizita sa la Washington, a reușit să topească gheața care se formase între cele două țări (și după ce renminbi a început să se aprecieze față de dolar până a revenit la nivelurile din octombrie trecut).
Trump a avut-o pentru Europa si mai ales cu Germania, acuzat de concurență neloială din cauza unui euro extrem de subevaluat, așa cum se reflectă în excedentul de cont curent scandalos de mare al zonei euro.
Macron a fost ales triumfător datorită contribuției decisive a unui electorat de centru și de centru-dreapta care ar fi putut lua în considerare votul în stilul Le Pen privind imigrația, securitatea și dorința de schimbare, dar care în cele din urmă a făcut dorința unei monedă stabilă și sigură (cu siguranță mai sigur decât acel franc la care s-ar fi întors Le Pen). Euro mai puternic, în ochii alegătorilor lui Macron, este astăzi confirmarea bunătății alegerii sale.
În Germania Merkel intenționează să se prezinte alegătorilor în septembrie nu numai cu un buget echilibrat, ocuparea forței de muncă și un boom economic încă foarte solid, ci și cu mesajul că alegerea unei monede comune nu a dus la inflație și la mutualizarea datoriilor. Desigur, alegătorul german, ca economisitor prudent care nu merge cu mult mai departe decât contul curent în investițiile sale, nu este mulțumit de rentabilitatea portofoliului său, dar cu un euro în apreciere se va simți mai mulțumit și mai încrezător. În Italia nu suntem obișnuiți să ne simțim mai bogați atunci când euro se apreciază, dar în Germania această sensibilitate există și creează satisfacție și consens
Il Comerțul lui Trump, în prima parte a acestui an, ne-a distras de la elementele fundamentale făcându-ne să ne gândim la o revigorare formidabilă a economiei SUA prin impozitare. Această relansare încă nu a avut loc, în timp ce ceea ce am văzut de fapt în Statele Unite este o creștere obosită și apatică, cu trei trimestre consecutive sub 2 la sută și perspectiva unui 2017 care, până la urmă, nu va fi cu mult mai bun decât 2016. Totul într-un context de ocupare deplină, care determină Fed să țină garda sus și să amenințe rate mai mari. Dacă creșterea ar fi puternică, ratele mai mari ar da putere dolarului, dacă creșterea este în schimb incoloră, posibilitatea chiar remotă ca politica monetară restrictivă să provoace o recesiune face dolarul mai riscant și mai puțin atractiv.
Creșterea monedei euro nu este surprinzătoare pentru apariția sa, ci pentru sosirea sa atât de curând. Raționamentul pieței, până ieri, a fost de fapt simplu și direct. Euro își va reveni când ratele vor începe să crească e Dragons ne spune că tarifele vor crește mai târziu (si poate mult mai tarziu) că Qe va fi terminat. Întrucât Qe se va încheia la sfârșitul anului 2018, euro va crește începând cu 2019.
Realitatea este evident mai complexă. Băncile centrale, care se mișcă adesea împreună, au decis că a sosit momentul să mai facă un pas spre normalizarea politicii monetare (ultima acțiune convenită a fost în septembrie anul trecut). America, Canada și (poate) Marea Britanie tocmai au majorat sau vor crește ratele în curând. Europa, care vrea să mai dea Italiei un an și jumătate de dobândă scăzută, își va face partea prin cursul de schimb. Euro mai puternic va avea un efect moderat restrictiv atât pentru consecințele directe asupra balanței comerciale, cât și pentru efectul depresiv asupra piețelor bursiere europene. Dolarul mai slab, pe de altă parte, va face mai ușor pentru Fed să continue creșterea ratelor.
În a doua parte a anului ne vom deplasa așadar între 1.15 și 1.20. Schimbările vor urma succesele (sau eșecurile) lui Macron și reforma sa în muncă. Dacă în septembrie vom vedea baricadele de la Paris și o reformă slabă, euro va avea de suferit. Dacă, pe de altă parte, vedem o înfrângere istorică pentru uniunea franceză, euro se va consolida.
Vor fi, de asemenea, importante Datele macro din SUA și trecerea sau nu a reformei în domeniul sănătății în Senat la mijlocul lunii iulie (Reforma în domeniul sănătății ar ușura reforma fiscală). Pe plan fiscal, nimeni nu mai vorbește despre taxa de frontieră, care ar fi dat un mare impuls dolarului, dar trecerea chiar și a unei reforme la jumătatea dimensiunii ar fi totuși un lucru pozitiv pentru moneda americană (ca și pentru bursa, desigur).
Un ajutor suplimentar pentru dolar ar putea veni de la alegerile lui Trump la Fed la începutul anului viitor. Unii dintre candidați, cum ar fi război, se poziționează ca susținători ai unor tarife mult mai normale (și, prin urmare, mult mai mari) decât ne-am obișnuit. Chiar și Goodfriend și Taylor, deși mai precauți, merg în această direcție. Dacă, pe de altă parte, Trump vrea tarife doar puțin mai mari, alegerea va cădea pe Cohn sau unul Yellen reconfirmat.
Celor care au dolari și vor să-i păstreze (pentru diversificare, prudență sau pur și simplu pentru că nu vor să suporte pierderi) le sugerăm să nu cumpere mai mulți și să cumpere protecție. Pentru a compensa cel puțin parțial pierderea se vor putea deschide poziții lungi în euro și poziții scurte în yeni (yenul s-ar putea slăbi față de dolar și, în orice caz, nu are costurile de transport pe care le are un scurt scurt față de dolar). Pot fi luate în considerare și pozițiile lungi în dolari canadian și scurte în dolari americani, în funcție de oportunități.
Până acum, Macron a dat mai mult impuls euro decât burselor europene. Euro și bursele vor trebui să se obișnuiască să împărtășească beneficiile noului cadru. Corecția în curs este o oportunitate de cumpărare care trebuie folosită cu prudență, totuși, pentru că evaluările sunt ridicate și pentru că volatilitatea mai mare va duce la oportunități de cumpărare și mai bune decât aceasta în a doua jumătate. Pentru a începe din nou să crească, bursele europene vor avea nevoie de un euro stabilizat. Cei care pot face acest lucru ar putea atenua riscurile cumpărând burse europene cu finanțare în dolari.
În acest context deja provocator, ar trebui să se țină cont și de recentul memento al lui Yellen cu privire la nivelurile ridicate atinse de activele financiare. Ultima dată când Yellen a spus asta a fost în mai 2015. În acel moment, piața a încetat să crească timp de 13 luni iar în acest timp şi-a permis două corecturi.
