Numeroase voci îngrijorate se ridică în Europa cu privire la pierderea competitivității companiilor din Vechiul Continent față de cele americane din cauza costurilor mai mici cu energie garantate peste ocean de gazele de șist. Acest cor de voci i s-a alăturat recent BDI, lobby-ul european al industriei germane, care tocmai a publicat un raport în care denunță modul în care costul mai mare al energiei va slăbi competitivitatea industriei europene față de concurenții americani. Aceasta este o preocupare larg răspândită în rândul companiilor germane, care în orice caz cu siguranță nu plătesc pentru electricitate precum cele italiene. De exemplu, Volkswagen însăși a anunțat recent că a încetat să mai cumpere unele componente ale mașinilor sale de la furnizorii interni, preferând companiile străine și motivând alegerea cu costuri mari ale energiei. O îngrijorare împărtășită recent în Financial Times de alte companii de top precum BASF și Bayer.
Adevărul este că ne confruntăm cu o revoluție tehnologică. Tehnologia fracking-ului pentru extracția gazelor de șist (și mult mai puțin cunoscută de publicul larg petrol de șist) remaniere violent multe dintre cărțile de până acum pe masă. De altfel, deși impactul ecologic al acestei tehnologii face obiectul unor discuții aprinse atât în State, cât și în numeroase țări europene (dintre care unele au impus chiar moratorie asupra activităților de explorare), efectele sale în alte domenii încep să devină evidente.
În primul rând, așa cum sa discutat anterior în această lucrare, diferența de preț între gazul natural din SUA și Europa duce la ceea ce mulți numesc o renaștere a industriei americane, în special în prelucrarea metalelor și petrochimie. O tendință care pare să justifice preocupările exprimate de BDI și care pledează pentru o politică energetică europeană de viitor.
În al doilea rând, un raport recent al AIE dezvăluie modul în care scăderea cererii americane de cărbune generează o creștere a importurilor europene ale acestui combustibil extrem de poluant din cauza (încă o dată) prețurilor mari ale gazelor și prețurilor scăzute ale CO2. Această tendință, chiar dacă este destinată să atingă apogeul în 2017 și apoi să înceapă să scadă, subliniază totuși cum politicile europene de mediu sunt, de asemenea, puse sub stres de revoluția gazelor de șist.
Toate acestea ridică mari provocări Europei, politicilor sale energetice, de mediu și industriale care par a fi conectate ca niciodată. De exemplu, diversificarea surselor nu este doar un instrument de creștere a securității energetice, ci și de creștere a concurenței pe piață și de reducere a costurilor pentru companii. Recentea Decizie Finală de Investiție (FID) pentru proiectul South Stream, susținut puternic de Gazprom, este cu siguranță o lovitură pentru dorințele de diversificare a aprovizionării cu gaze europene prin zăcămintele Mării Caspice. Chiar dacă ultimul cuvânt nu a fost spus pentru Nabucco, proiectul sponsorizat de Uniunea Europeană și antagonist al South Stream, acesta este puternic pus la îndoială. Din acest punct de vedere, pentru a evita o difuzare și mai mare a cărbunelui în Europa, devine esențial să se poată importa GNL american prin noi uzine de lichefiere și construirea unei piețe europene integrate de gaze.
Din acest punct de vedere, o altă carte interesantă poate fi reprezentată de proiectul futurist Desertec care își propune să exploateze potențialul energiei solare din Africa de Nord ca sursă de energie curată pentru Europa printr-o linie electrică Maroc – Spania. Dacă promisiunile Desertec pot fi respectate, acesta ar putea deveni un instrument important nu numai pentru creșterea securității energetice, ci și pentru reducerea impactului asupra mediului al industriei europene. Inacțiunea Spaniei de a aproba proiectul în timpul conferinței din noiembrie și anunțul recent cu privire la decizia Siemens de a-și vinde toate investițiile în sectorul energiei regenerabile, inclusiv Desertec, din păcate, nu sunt de bun augur pentru acest proiect.
Cu toate acestea, utilizarea în creștere a cărbunelui în Europa nu este doar un simptom al diferenței sale de preț cu alte surse, ci și un semn că, probabil, unele dintre ambițiile Europei de a conduce o nouă economie verde nu progresează în ritmul potrivit. Necesitatea regândirii politicilor europene de mediu este evidentă, chiar și fără a fi neapărat să treacă la măsurile extreme sugerate de prof. D. Helm în recenta sa carte „Carbon Crunch” în care pledează pentru necesitatea introducerii unei taxe pe carbon asupra produselor manufacturate și importate. mărfuri, o mișcare care, dacă nu ar fi concertată la nivel mondial, ar duce cu siguranță la represalii comerciale.
Pe scurt, mediul, energia și creșterea economică par din ce în ce mai interconectate și pare din ce în ce mai important să se urmărească creșterea verde, adică o viziune capabilă să producă politici integrate de dezvoltare și mediu.
