Sectorul eficienței energetice este într-o mare agitație. Multe dintre companiile care activează acolo, așa-numitele ESCO, sunt de vânzare, unele poate deja vândute. Cumpărătorii sunt marile companii naționale și chiar internaționale care văd oportunități bune de dezvoltare pe piața de Eficiență Energetică. Enel, Eon, Terna, A2A, Iren, Engie, dar și alte entități minore iau măsuri pentru a-și consolida abilitățile/aptitudinile atât în ceea ce privește tehnologia, cât și penetrarea comercială.
Ce conduce utilitățile către astfel de mișcări? Există mai multe motive. Eficiența Energetică se află de ani de zile în fruntea politicilor energetice ale Europei și ale țării noastre; aceasta înseamnă că politicile de sprijin vor trebui să continue și în viitor, deși cu o logică mai eficientă și mai convingătoare.
În plus, utilitățile declară sistematic în planurile lor strategice că vizează eficiența energetică, dar au adesea competențe limitate la aplicații simple precum iluminatul public cu LED-uri sau intervențiile de izolare a clădirilor. În realitate, totuși, este o piață foarte articulată, în care se pot distinge segmente mari precum imobiliare, comerciale, civile, rezidențiale și industriale, dar în care este totuși posibil să se evidențieze numeroase segmente de piață și tehnologii practic infinite. Distincția dintre administrația publică și cea privată este importantă. Fiecare sector are probleme si potentiale foarte diversificate fata de care este necesar sa stim sa construim o oferta adecvata.
Un alt punct relevant este că, în cursul anului 2015, au fost întocmite mii de audituri energetice (așa cum prevede standardul de transpunere a directivei europene) care au evidențiat nu doar domeniile de investiții, ci și direcțiile specifice în care să se opereze.
Problema este că lumea ESCO, deși este formată din sute de subiecți, în realitate nu are mai mult de douăzeci de entități cu adevărat calificate pentru a face față noilor provocări. În afară de cei care aparțin deja unor grupuri mari, precum Cofely, Fenice, Siram, există o mulțime de operatori mici și foarte mici care de mulți ani au trăit din activitățile esențial birocratice de a obține certificate albe. Nu ar trebui să mai existe spațiu în viitor pentru acest tip de operator. Pe de altă parte, puținii care sunt calificați au probleme sistematice de subcapitalizare și finanțare a proiectelor și pentru ei este aproape forțat să vândă sau să încheie parteneriate cu grupuri mai solide din punct de vedere financiar.
Pe scurt, așa cum a fost prevăzut și sperat de CESEF, sectorul a pornit pe o cale de creștere; un trend pozitiv fără îndoială: pentru a realiza intervenții eficiente de raționalizare energetică nu mai sunt suficiente demersurile artizanale ci este nevoie de o evoluție industrială semnificativă care să treacă și prin creșterea dimensională și calitativă a operatorilor. Speranța este că aceste operațiuni vor duce la îmbunătățirea abilităților tehnice și de planificare specializate puternice ale ESCO și nu la dispersarea și degradarea acestora prin implementarea unor intervenții simple și standardizate.
