Cum să reducă scurgerile de metan din lanțul de aprovizionare cu gaze naturale, din care 93% sunt importate din străinătate, în special Rusia, Algeria și Qatar? Problema există și se pune întrebarea Prietenii Pământului, asociația de mediu care activează de ani de zile în sectorul energetic și ONG-ul internațional Fondul de apărare a mediului (FED), care au prezentat împreună un studiu care conține propuneri de instrumente de piață pentru reducerea emisiilor de metan.
Potrivit primelor estimări făcute de Friends of the Earth, emisiile fugitive de metan – adică scurgerile de gaz nedorite – sunt atribuite în principal importurilor, care reprezintă 93% din consumul național. Această pondere a emisiilor nedorite fluctuează între un minim echivalent cu valoarea celor generate de lanțul de aprovizionare din Italia (aproximativ 4 Mt CO2 eq) dar cel mai probabil are o valoare cel puțin dublă, dacă nu mai mare. Cazul importurilor de gaze naturale în Italia propune din nou aceleași contradicții care au apărut deja cu fenomenele de relocare a carbonului care penalizează industria prelucrătoare italiană și europeană cu efecte negative asupra mediului la nivel global.
În detaliu, pe baza datelor ISPRA, în Italia emisiile fugitive de metan din lanțul de gaze naturale (producție, depozitare, transport și distribuție) se ridică la 4,12 Mt COeq. În cadrul lanțului de aprovizionare cu gaze naturale cca 78,1% din emisiile fugitive de metan provin din rețelele de distribuție, 14,9% din infrastructura de transport și depozitare și 3% din activități de extracție. Cu toate acestea, emisiile fugitive de metan din sectorul energetic au scăzut cu 1990% din 34,4.
Toate acestea au loc în timp ce tranziția energetică către surse mai puțin poluante este în derulare. Din acest motiv, conform lucrării Friends of the Earth și EDF, este esențial ca Uniunea Europeană să se doteze rapid cu un „Strategia metanului” care are tocmai ca obiectiv reducerea emisiilor de metan din sectorul energetic, așa cum este prevăzut de European Green Deal. La fel de important, susțin cele două asociații, este și faptul că în acest sector este avută în vedere și utilizarea unei taxe nediscriminatorii la frontiera pe carbon, cum ar fi taxa propusă pe emisiile adăugate (IMEA) susținută deja de Prietenii Pământului pentru a combate eficient de scurgere de carbon.
„În vederea unei strategii europene privind metanul – a comentat el Ilaria Restifo, reprezentantul italian al EDF -, va fi important să se sublinieze acțiuni paralele precise, precum promovarea instrumentelor fiscale de mediu pentru toate gazele neconforme și introducerea unui standard de performanță privind emisiile de metan pentru toate gazele vândute în UE, inclusiv cele importate din țări terțe. În acest scop, este necesar să se obțină date de înaltă calitate și să se introducă tehnici MRV de monitorizare, raportare și verificare – tot în vederea unei taxonomii pentru finanțarea durabilă. O mare parte a politicilor europene privind metanul va viza aplicarea măsurilor la nivel național și alegeri precise de politică energetică. Sectorul gazelor naturale este unul dintre sectoarele în care Italia are o voce importantă în contextul internațional și în care se poate gândi să aducă alte țări pe liniile sale de acțiune, profitând de oportunitatea de a fi cu adevărat un protagonist în tranziția energetică”.
„Considerăm că este necesar – adaugă el Monica Tommasi președintele Prietenii Pământului – abordând problema rolului gazelor naturale în tranziția energetică fără atitudini prejudiciabile pentru a identifica în mod concret cele mai bune modalități de utilizare a combustibilului fosil cu un consum mai puțin de carbon, începând cu gestionarea adecvată a emisiilor fugitive de metan în lanțul de aprovizionare de la producție la consum. Acesta este motivul pentru care ne-am alăturat campaniei internaționale EDF de reducere a emisiilor de metan în sectorul petrolului și gazelor. Pentru a urmări obiectivele de decarbonizare cu eliminarea treptată a cărbunelui până în 2025, PNIEC din Italia indică în mod inevitabil o creștere a consumului de gaze naturale și a emisiilor fugitive de metan pe termen scurt. Si scenariul PNIEC o face apare paradoxul unei politici care prevede o creștere a consumului de gaze, dar în același timp penalizează producția națională. crescând și mai multe importuri din țări cu standarde de mediu mai mici decât cele din Italia și UE.”
„Gazul natural – a explicat Tommaso Franci de la Direcția Națională Amici della Terra – este de câțiva ani sursa principală în mixul energetic al Italiei, cu o pondere de 37%. În 2018, Italia a consumat 72,7 miliarde m3 de gaze naturale din care 93% importate (88% prin gazoducte și 12% din terminalele de regazificare GNL); aproximativ 55% este consumat de utilizatorii mari (centrale termoelectrice și industrii) alimentați direct de rețeaua de transport, în timp ce aproximativ 45% din consum este de către utilizatorii mici (rezidențiali și terțiari) alimentați de rețelele de distribuție.”
Prin urmare, este esențial, potrivit asociației, „un salt clar de calitate” în datele oficiale privind emisiile de metan, care este posibil cu un o mai mare implicare a jucătorilor din lanțul de aprovizionare cu gaze naturale, așa cum se întâmplă și la nivel internațional, pentru a putea verifica în mod credibil dacă obiectivele semnificative de reducere asupra cărora operatori importanți din sector s-au declarat angajați și în Italia au fost într-adevăr atinse.
