Italia protagonistă în valul de Fuziuni și achiziții (M&A) activat infrastructura energetică pe care au investit Europa între 2008 și 2015. Dintr-un total de 235 de tranzacții care implică energie electrică și gaze, transport și distribuție, 82 de tranzacții au implicat țara noastră în valoare de 21,3 miliarde dintr-un total de 61,3 miliarde euro. Impingerea a venit de la noile obiective ale UE privind clima și energia combinate cu efectele al treilea pachet energetic care a impus separarea între companiile de transport, vânzări și distribuție.
Dar a fostnevoie de scutire de datorii ceea ce a forțat mulți operatori să vândă active. Iar radiodifuziunea s-a dovedit a fi un sector foarte atractiv, atât de mult încât cea mai mare parte a vârtejului vânzărilor și cumpărărilor a fost făcută de companiile financiare: fonduri de pensii, fonduri de investiții și fonduri de infrastructură. Aceștia devin noii proprietari ai rețelelor, în locul sau în companie cu vechii operatori.
Deci fizionomia se schimbă a sistemelor relevante din punct de vedere strategic pentru Uniunea Energetică din Europa. Și semnificativ în ceea ce privește cheltuielile gospodăriei: în Italia costurile rețelei reprezintă 18% din factura standard de energie electrică, evaluată la 530 de euro pe an pentru o familie tipică și 1.150 de euro pentru gaz.
Cercetarea contează pentru mutația sistemului „M&A rețele energetice. Care sunt implicațiile pentru UE?” condus de Matteo di Castelnuovo de la Iefe Bocconi. Este primul care investighează în detaliu schimbările care au afectat proprietatea rețelei în ultimii ani și pune primele întrebări.
Structura companiilor care dețin rețelele electrice – spune Matteo di Castelnuovo – s-a schimbat profund.În acest proces, noi companii de infrastructură și noi protagoniști financiari și-au făcut drum. Până acum, pentru a proteja concurența, a apărut problema cine nu ar trebui să dețină controlul asupra infrastructurilor, dar poate că ar fi bine pune-ți și întrebarea cine nu ar trebui să cumpere rețelele. Suntem siguri că investitorii financiari, în unele cazuri cu vocație speculativă, sunt interesați să susțină masa enormă de investiții necesare în următorii ani? Cercetarea ridică câteva întrebări la care va trebui să se răspundă în curând”.
Estimări de investiții necesare atingerii obiectivelor stabilite de Uniunea Europeană – subliniază cercetarea Iefe Bocconi – este de aproximativ 200 de miliarde de euro în orizontul anului 2020 împărțit astfel: 100 miliarde pentru rețelele electrice, 40 miliarde pentru rețelele inteligente 60 miliarde pentru conductele de gaz. În vârtejul achizițiilor declanșat de nevoia de achitare a datoriilor precum și de noile reguli europene, între 2010 și astăzi, Tso (operatorul de sistem de transport) s-a mutat, dar avansul operațiunilor mixte sare la ochi, odată cu intrarea investitori financiari. Câteva exemple clarifică fenomenul în curs.
Prima a fost în 2011, când Fluxys, operatorul belgian de transport de gaze, a cumpărat participația Eni la conductele Tenp și Transitgas pentru 860 de milioane. Al doilea este în 2014 când China State Grid intră în Cdp Reti cu 35%, plătind 2,1 miliarde. Alte cazuri destul de recente au avut loc în Franța, Germania și din nou în Italia. În Franța, Snam a preluat (45%) cu fondul Singapore (35%) și Edf (20%) pentru un total de 2,4 miliarde. Crédit Agricole a intrat apoi în ianuarie anul trecut prin preluarea unui pachet de 10% de la consorțiu. În 2012, German Open Grid Europe, deținut de E.On, a fost achiziționat de un consorțiu de investitori financiari (Macquarie, British Columbia Investment, Abu Dhabi Investment și MEAG Munchen). În sfârșit, trebuie menționat E.On Rete, compania de distribuție deținută de grupul german în Italia, către consorțiul format din F2i Sgr și Axa Private Equity pentru 290 de milioane de euro.
Clasamentul primilor 10 cumpărători – raportat de cercetarea lui Matteo di Castelnuovo – vede Eni G&P Belgium pe primul loc (15.41%), urmată de Bmanagementul infrastructurii orealis (11.92%), AEM SpA (11.73%), Managementul fondurilor industriale (9.38%), MEAG Munich Ergo Asset Management (9.34%), British Columbia Investment Management Corporation (9.34%),Fondul european de infrastructură Macquarie (9.34%), Investiții infinite SA (9.34%), F2i (7.43%) și alte companii pentru restul de 6.77%. Din 10, 7 sunt subiecte financiare.
nella clasamentul primelor zece companii tinta, jumătate sunt italieni. ȘI Snam Rete Gas (25.33%) este regina. Vânzarea de către ENI a „monopolizat” piața și reprezintă un sfert din cele 61 de miliarde de euro generate de M&A în Europa. Urmează apoi Distrigas (13.70%), ASM Brescia SpA (10.42%), Netgas (10.42%), Open Grid Europe (8.30%), Gdf Suez (7.58%), triplet (6.50%), Enel Rete Gas (6.36%) e Rețele Cdp Srl (6.01%). Restul de 5,38% sunt companii minore. Împărțind operațiunile pe zone, în Europa mai largă acoperită de cercetare (inclusiv Rusia și Turcia), Italia se află pe primul loc, urmată de Belgia, Germania și Spania.
În cele din urmă, valoarea operațiunilor: 23,5 miliarde au implicat transportul de energie electrică (46% din total), în timp ce 25,3 miliarde au implicat gazoducte, restul fiind operațiuni mixte. „Prăjitura” noii proprietăți de rețele și conducte se modifică substanțial: există o consolidare în rândul operatorilor specializați în transport: aceștia sunt 37% dintre cumpărători și nu este un mister că Snam este candidat la un rol de conducere europeană. în acest domeniu. La egalitate, investitorii financiari au intrat în 36% din tranzacții. 20% sunt companii energetice și 7% alte entități.
