toate ultimele alegeri administrative practic un alegator din doi a mers la vot, 54,69% dintre cei indreptatiti (si a mers si mai rau in marile orase). Prezența scăzută la vot are rădăcini adânci și face parte dintr-un climat persistent de încredere scăzută în partide. Dar mai este ceva care afectează cifrele electorale. Majoritatea problemelor care schimbă, și în unele cazuri distorsionează, viețile cetățenilor-alegători sunt din ce în ce mai puțin obiectul de dispută decât democrația participativă. Politicile economice, de sănătate, de mediu și industriale, marile schimbări de pe piața muncii, sunt toate subiecte care trec peste dimensiunea politică națională și locală. Covid a exacerbat acest sentiment progresiv de frustrare față de regulile și mecanismele de reprezentare politică. Alberto Baban, fost președinte al industriei mici a Confindustria Veneto, acum șef al VeNetWork Spa, un accelerator care „rețea” peste 60 de companii, a fost întotdeauna un observator atent al ceea ce se mișcă în spațiul care leagă țesătura productivă de cea venețiană. societate.
Chiar și în Nord, în ceea ce se definește drept locomotiva productivă a țării, există o prezență redusă la vot.
„Erau încă alegeri locale, alegătorii se simt puși în discuție atunci când simt un fel de urgență să voteze. La guvernare este Mario Draghi, un lider puternic, care dă securitate, cel mai probabil secțiuni mari ale populației sunt dezinteresate de ceea ce se întâmplă în politică”.
Nu ar fi nevoie de o mai mare participare, mai ales în această fază de repornire economică?
„Trăim vremuri complexe, evenimentele economice și sociale schimbă viața oamenilor foarte rapid și violent. Sunt în curs de desfășurare dinamici care ne vor tulbura economiile: accesul la materii prime, costul din ce în ce mai mare al acestora, noile echilibre care se creează în producția globală. Politica nu vorbește despre asta.”
Alegătorii suferă doar consecințele acestei tulburări continue.
«Politica nu are interes să facă propuneri pe termen lung, vizionare, pentru că nu sunt răsplătitoare din punct de vedere al consensului. Gustul politic se creează doar pe lucrurile de care este nevoie astăzi. Riscul, după cum se vede din prezența la vot, este un decalaj incurabil între generații”.
Cu toate acestea, populismele în diferitele lor semnificații s-au dezumflat.
„În trecutul recent, în unele momente, am fost cea mai puțin credibilă țară din zona euro. Răspunsul la criză a venit cu populism și suveranitate, fenomene care nu sunt identice, dar superpozabile. Cei fără euro, anti-europenii care sunt astăzi la guvernare și se prefac a fi fațade europene, una merită, nu ne-au dus nicăieri. Poate că și alegătorii l-au înțeles”.
Din Veneto, auzind diferitele poziții luate de organismele intermediare, în special cele ale industriei, strălucește un climat de încredere în pragmatismul întruchipat de Mario Draghi.
„Pentru că Veneto simte puternic redresarea economică. Are încredere în credibilitatea lui Mario Draghi, acesta fiind apolitic și nepartizan dar în același timp mult mai mult decât un „tehnician”. Venețienii se recunosc în trăsăturile lui, tocmai pragmatismul, seriozitatea, atenția pentru muncă, profilul jos și aproape tăcut. Apoi Draghi a spus în mai multe rânduri că nu va introduce noi taxe și se va dedica cheltuirii bine a resurselor Pnnr”.
Problemele strategice precum Pnnr, sau politicile de tranziție ecologică, sunt decise la un nivel superior. Nu s-a creat și aici deznădejdea printre alegători?
„Poate că este mai ușor să distingem „non-alegătorii” în funcție de vârstă. Cei mai în vârstă suferă de lipsă de reprezentare, de partide credibile care se contestă reciproc pe probleme concrete. Dezafecția tinerilor este mai gravă, mă îngrijorează foarte mult că nu simt urgența de a-și însuși direct viitorul”.
