Există un spectru care bântuie Franța și are un nume amuzant: Nuduri. Înseamnă „Noua uniune populară ecologică și socială” și este cartelul electoral pe care l-a fondat Jean-Luc Mélenchon, radicalul de stânga, care a terminat pe locul al treilea în concurs prezidential, care acum vrea să devină prim-ministru, câștigând alegerile legislative din Franta programată duminică, 12 iunie. Este format din comuniști, socialiști, ecologisti și din propria mișcare a lui Mélenchon, La France insoumise.
Acum că dreapta lui Marine Le Pen a fost încolțită, Nupes este singurul pericol pentru Emmanuel Macron pentru că îl poate lipsi de majoritatea absolută a deputaților în Adunarea Națională, Parlamentul francez. Multe bătăi de cap pentru noul președinte reconfirmat.
De fapt, sondajele privind alegerile din Franța prevăd un cap la cap între trupele lui Mélenchon, Nupes, și coaliția lui Macron, Ensemble, în alegerile legislative franceze care au loc duminică 12 iunie 2022 pentru primul tur și pe 19 pentru al doilea.
Alegeri legislative Franța 12 iunie 2022: Macron între majoritatea absolută și coabitare
Ce s-ar putea întâmpla dacă Macron ar avea doar unul majoritate relativă? Vom vedea o a patra „coabitare” în Franța? Sau ar alege președintele să convină din când în când cu alte grupuri parlamentare pentru a-și pune în aplicare agenda?
Macron este de fapt convins că va reuși din nou în întreprindere, adică să guverneze chiar și în această perioadă de cinci ani mângâiată de un majoritatea partidelor aliate. În 2017 a obținut-o cu ușurință: 350 de deputați din totalul 577 ai Adunării. Are nevoie de mai puțin, 289, pentru a fi în siguranță. Și primele rezultate care vin de la unii secţii din străinătate, îi dau dreptate: Ensemble a câștigat 8 din 11.
Dacă încrederea lui este bine plasată, se va înțelege abia la sfârșitul primei runde. The echipe, partide sau coaliții, care s-au prezentat de această dată pe teren sunt 7 de candidați, printre care și cincisprezece miniștri care, dacă nu ar fi aleși deputați, ar trebui să demisioneze, conform practicii.
Iar celălalt spectru, cel al "coabitare"? Ne întrebăm dacă „coabitarea” este realistă în acest context.
Într-un sistem semi-prezidenţial precum Franţa, nu e nimic rău în a-l imagina. Dar chiar și pentru cineva ca Macron, atent și permeabil la orice schimbare, ar fi dificil să pună în aplicare o politică comună cu o forță politică care nu numai că gândește exact contrariul, dar pune la îndoială valorile fondatoare ale Republicii a cincea, începând cu depline puteri constituționale ale președintelui.
François Mitterrand a suferit de două ori „coabitare”, cu neo-gauliştii Jacques Chirac (1986/88) şi Edouard Balladur (1993/95). A treia oară a venit rândul lui Chirac să „coabiteze” cu socialistul Lionel Jospin (1997/2002). Dar acele „coabitări” nu au produs traume pentru că acele forțe politice, deși din părți opuse, împărtășeau pe deplin sistemul pe care s-a bazat Republica a cincea.
Il radicalul Mélenchon nu pare genul acela de politician, „coabitarea” dintre el și Macron este chiar greu de imaginat.
Alegeri legislative Franța 2022: programele lui Macron și Mélenchon
În ceea ce privește programul, cei doi sunt foarte îndepărtați unul de celălalt, ambele în politica externa decât în cea internă şi socială. Antiamericanismul din anii 60, Franța din NATO, ambiguitate despre Războiul lui Putin: aceasta este linia Mélenchon. Exact opusul este președintele, un bancher care a crescut printre oamenii de afaceri ai Statelor, loial structurilor militare ale Aliaților, fără ambiguitate cu privire la cine a declanșat conflictul din Ucraina.
Ca să nu mai vorbim, în politică internă, diferența de opinie dintre cei doi cu privire la orice: de la vârsta de pensionare până la restul bagajului de măsuri sociale pe care Macron (și alții) le consideră imposibil de susținut financiar.
Mélenchon a animat campania electorală prezentându-se, după cum am menționat de la început, ca următorul prim-ministru. Dimpotrivă, el a declarat mereu de la închiderea scrutinurilor prezidențiale că cele legislative ar fi fost turul trei al acelor alegeri.
Macron a fost lapidar în privința subiectului. Răspunzând la această problemă pentru ziarul Le Parisien, el a spus: „Există o Constituție. Niciun partid politic nu poate impune un nume președintelui”.
Ceea ce nu poate decât să confirme ipoteza unei imposibilități de „coabitări” în cazul victoriei lui Nupes.
Riscul de abținere
În momentul de față însă, legislativele, dincolo de rezultatele pe care le pot produce, nu îi entuziasmează pe francezi: conform ultimelor sondaje, doar 38% dintre ei s-au declarat interesați de alegeri; și mai puțin de jumătate au spus că vor vota. Nu este nimic nou. De asemenea în 2017 abținerea a fost foarte puternică: 48,7% dintre alegători au votat în primul tur, de data aceasta ar ajunge la 46%, potrivit sondaj realizat de Ipsos pentru Le Monde.
În acest sens, Macron a fost întrebat, în același interviu în care i s-a cerut să comenteze despre Mélenchon în calitate de prim-ministru, dacă nu se simte oarecum responsabil pentru faptul că francezii nu au mers la vot.
„Este o problemă care privește toate democrațiile – a răspuns președintele – văd paradoxul în societățile noastre în care voința de a se exprima este foarte puternică, dar în același timp există și nemulțumire pentru alegeri".
Ce intenționează să facă pentru a remedia această contradicție? Macron nu are îndoieli: „Trebuie să redăm vitalitate dezbaterii noastre democratice. De aceea vreau să deschid problema proporționalității. O voi face în toamnă pentru a ajunge la concluzii la sfârșitul anului 2023”. Aceeași dezbatere care se ivește ocazional între forțele politice din Italia. Timid, așteptând mai multă hotărâre. Și cine știe dacă se va termina până în 2023.
