Psihanalistul Massimo Ammaniti este protagonistul celei de-a treia întâlniri de vineri, 20 ianuarie, pentru ciclul „Să cresc mare, ce luptă”, promovat de Fundația Golinelli și de către AISMI (Asociația pentru Sănătatea Mintală a Copilului): cinci întâlniri cu intrare gratuită pe teme de parenting, psihologia dezvoltării, învățarea și creșterea, programate la Opificio Golinelli (via Paolo Nanni Costa, 14) până în martie. Ammaniti își prezintă cea mai recentă carte „Cea mai dificilă meserie din lume (părinți)”, scrisă împreună cu jurnalistul Corriere della Sera Paolo Conti, pe tema familiei moderne, relația părinte-copil și dificultatea predării regulilor și responsabilităților.
De pe coperta din spate
Este o sarcină dificilă, sau chiar „imposibilă”, după cum scria Sigmund Freud, să fii părinți? Cu siguranță este dificil pentru că mai mult sau mai puțin conștient s-ar dori un copil după chipul și asemănarea cuiva care, pe de altă parte, poate lua drumuri imprevizibile și neașteptate. De prea multe ori vrem literalmente să o construim, când nu putem decât să pregătim terenul în care va crește, îngrijindu-l, protejându-l și iubindu-l.
Această carte ilustrează modul în care familiile s-au schimbat în ultimii ani și cum s-au schimbat tații și mamele. Familiile s-au micsorat, se nasc din ce in ce mai putini copii si se nasc atunci cand parintii, in cele mai multe cazuri, au peste treizeci de ani. Așa că micuții trăiesc chiar de la început viața adulților, merg cu ei la pizzerie sau în excursii, își împărtășesc conversațiile și certurile, într-o situație în care granițele generaționale se estompează. Autorii retrag diferitele etape ale nașterii și creșterii copiilor de astăzi, capabili să interacționeze cu părinții lor și să împărtășească ritmuri, emoții și dispoziții din primele zile de viață. Poza subliniază importanța schimburilor dintre copil și părinți: ele sunt cele care permit dobândirea codurilor de interacțiuni și comunicări afective, care îi vor permite copilului dumneavoastră să facă față etapelor succesive ale copilăriei și adolescenței și să intre în lumea adultului.
„Nu putem să ne înlocuim copiii, nici să ne așteptăm să-i construim așa cum ne-am dori și nici măcar nu le putem pregăti calea pentru a evita greșelile noastre. Este necesar să ne acceptăm limitele și să pregătim terenul în care copiii vor crește, îngrijindu-i, iubindu-i și promovându-le aptitudinile și potențialul”
După cum am menționat mai devreme, prezentarea face parte din bucla „Cum cresc, ce luptă”, promovat de Fundația Golinelli și de AISMI, Asociația pentru Sănătatea Mintală a Copilului și care se va concentra pe temele parenting, psihologia dezvoltării, învățarea și creșterea.
„Unul dintre obiectivele prioritare ale Fundației Golinelli este, începând din prima copilărie, educarea tinerilor pentru creșterea lor culturală – spune el. Antonio Danieli, director al Fundației Golinelli. Cum să tratăm astăzi problema educațională pentru a-i ajuta astfel încât, odată adulți, să poată face față vieții într-o lume din ce în ce mai globală, multiculturală și în mare măsură imprevizibilă? Fundația planifică de aproape treizeci de ani cursuri de formare și a căpătat convingerea cât de fundamentală este implicarea întregii comunități: profesori, școli, instituții, părinți, familii. Din această conștientizare a luat naștere ciclul „Crește, ce luptă”, care îmbină câțiva piloni fundamentali ai demersului Fundației: ideea de interdisciplinaritate (limbi diferite între scris și cinema) combinată cu o viziune holistică asupra culturii. , trăită ca o experiență apropiată de educație și formare. Ciclul de întâlniri abordează unele dintre principalele nevoi educaționale: importanța de a oferi tinerilor etică, valori și responsabilitate (Ammaniti); includerea ca drept al tuturor (Mazzariol); capacitatea de a ști să depășim – evitând capcanele – provocările dezvoltării științifice și tehnologice pe care ni le impune astăzi (Benedetti și Morosinotto); arta de a imagina viitorul (Nicola Campiotti); simțul contemporan – și de tradiție consolidată – al unei comunități educatoare (Governa și Marchesini)”.
